Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat

O poveste postapocaliptică sfâșietoare despre prietenia dintre femei și ce înseamnă să fii om

Patruzeci de femei sunt ținute de ani de zile într-o cușcă sub pământ și păzite de bărbați înarmați, care nu vorbesc niciodată. Femeile nu știu cum au ajuns acolo, au pierdut noțiunea timpului și își amintesc doar vag viaţa dinainte. Cea mai tânără dintre ele, o fată fără nume și fără trecut, stă retrasă într-un colț.
Necunoscând decât această realitate de o monotonie necruțătoare, în care orice apropiere fizică este interzisă, nu știe nimic despre viața „normală”, iar curiozitatea ei le stingherește pe celelalte femei. Apoi se schimbă totul… și totodată nimic, iar tânăra care a trăit mereu în spatele gratiilor pornește să descopere lumea și pe sine.

„Delirul din Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat denotă opera unui Kafka feminin.” Le Nouvel Observateur

„Este surprinzător felul în care o carte cu detaliile psihologice ale unui coșmar trezește în cititor sentimente atât de puternice și atât de profunde.” Le Monde

„Harpman spune aici tot ce este de spus despre demnitatea și dificultatea de a rămâne om în fața suferinței.” Le Quotidien

Jacqueline Harpman s-a născut la Etterbeek, în Belgia, în 1929. Tatăl său fiind evreu, a fugit cu familia la Casablanca când țara a fost invadată de naziști, întorcându-se acasă abia după război. După studiile de literatură franceză, Harpman și-a început pregătirea ca medic, însă nu a putut-o duce la bun sfârșit, deoarece s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A început să scrie în 1954 și a publicat prima carte în 1958. În 1980 a obținut dreptul de liberă practică ca psihanalistă. Harpman a scris peste 15 romane și a fost distinsă cu numeroase premii literare, inclusiv Prix Médicis pentru Orlanda.