Eu sunt cel mai destept

Cand eram mici, ne miram: cum de nu-si da seama Scufita Rosie ca lupul nu e bunica? Ca doar i se vedeau urechile, botul cu dintii lungi si ascutiti, labele paroase. Ei bine, iata ca lupul reuseste acum deghizarea perfecta: toata lumea din padure crede ca e chiar bunica! Si, cu toata marea marea lui desteptaciune, nu mai poate convinge pe nimeni ca e lupul cel rau, cel mai destept?

Eu sunt cel mai destept este o noua poveste amuzanta cu lupul cel fanfaron, dupa Eu sunt cel mai puternic si Eu sunt cel mai frumos. Ne reintalnim cu personajele clasice din povesti: Scufita Rosie, cei sapte pitici, cei trei purcelusi, dar si alte personaje-surpriza. Toti ii taie calea lupului si au un cuvant simpatic de spus.

Eu sunt cel mai destept este o o noua Scufita rosie, dar fara sa fie o parodie. Ador aceasta poveste clasica, este de o bogatie infinita. Ideea cartii a plecat de la gravura lui Gustave Dore, in care ii vedem in acelasi pat pe lupul imbracat in camasa de noapte si pe Scufita Rosie. Este o imagine nelinistitoare, pe care toti o avem in minte. Dar in afara patului, felul in care e deghizat lupul nu ne poate face decat sa zambim. Intalnirea cu cei sapte pitici, care au aparut si in celelalte doua carti din serie, este inevitabila. Imi place sa atrag atentia asupra acestor omuleti sarmani care muncesc din greu, pe salarii mizere. In sfarsit, isi permit si ei sa-si ia soarta in maini si sa faca o mica pauza pentru a se bucura de lumina unei zile insorite.