Eu sunt Somnicul

Povestea de seară nu este doar o strategie inventată de părinți pentru a-și adormi copiii. Povestea de seară se constituie într-un adevărat ritual, atât pentru copii, cât și pentru părinți: ea închide porțile zilei și le deschide pe cele ale nopții. Ea este cea care începe, iar cu timpul, consolidează, cea mai frumoasă și solidă legătură, aceea dintre părinți și copii, dintre bunici și nepoți. Copilul intră în lumea poveștilor prin vocea părinților și a bunicilor. După ce bunica a terminat de citit povestea de seară și a închis ușa în urma ei, copilul știe că nu a rămas singur. Povestea spusă de bunica l-a apropiat de jucării, de steluța de la geam, de lună, de florile din grădină, de vrăbiuța din copac, de literele alfabetului, de creioanele din sertar... Pe calea poveștii și a vocii bunicii, copilul descoperă că ceea ce numim noi, oamenii, „necuvântător” este, de fapt, „cuvântător”. Povestea de seară se așază încet-încet în conștiința copilului prin vocea de neuitat a părinților și a bunicilor.
A. M. Gheorghiu