(Ex)poziţii

''(...) incerc asadar sa respect in cel mai riguros mod posibil jocul interior si reglat al acestor filosofeme sau epistememe facindu-le sa alunece, fara a le brusca, pina in punctul nonpertinentei lor, al epuizarii lor, al inchiderii lor. «A deconstrui» filosofia ar insemna astfel a gindi genealogia structurata a conceptelor sale in maniera cea mai fidela, cea mai interioara, dar in acelasi timp dintr-un anumit in-afara incalificabil, de nenumit de catre ea, a determina ceea ce aceasta istorie a putut sa ascunda sau sa interzica, facindu-se istorie printr-o astfel de reprimare intrucitva interesata.” (Jacques Derrida

Jacques Derrida (n. 1930 in Algeria), a inceput studiul filosofiei in 1952 la Scoala Normala Superioara din Paris, unde a si predat apoi, intre 1965 si 1984. Dupa 1970, si-a impartit timpul intre Paris si Statele Unite, unde a tinut cursuri si conferinte la universitati precum Johns Hopkins, Yale, Irvine. Initiator al deconstructiei ca strategie de analiza aplicata deopotriva filosofiei clasice, literaturii ori arhitecturii, Derrida se revendica de la maestrii suspiciunii (Marx, Nietzsche, Freud), de la gindirea critica a lui Heidegger, precum si de la semiologia lui Saussure. Fara a ramine un continuator ori un interpret al acestor surse atit de diverse, Derrida este unul din cei mai originali ginditori ai secolului XX, care prin ideile si prin terminologia sa cuprinzind termeni precum “arhiscriitura”, “diferanta”, “diseminare”, “gramatologie” etc. a demonstrat – pina la deconstruirea propriilor texte – ca idealul de claritate si coerenta al discursului metafizic traditional nu poate fi separat de dificultatile si violentele care-i insotesc productia.
Dintre lucrarile sale pot fi amintite: La voix et le phénomène, De la Grammatologie, L’Ecriture et la différence (1967), Marges – de la philosophie (1972), D’un ton apocalyptique adopté naguère en philosophie (1983), Psyché. Invention de l’autre (1987), Du droit à la philosophie (1990), Spectres de Marx (1993), Mal d’archive (1995).