Farmecul vieților distruse. Câteva reflecții despre ratare

Preocupat de tema ratării, care, în opinia sa, „are relevanța unei cunoașteri de sine“, Angelo Mitchievici o studiază într-o serie de eseuri pornind de la exemple din literatură, filme, bandă desenată. Cum te instalezi în eșec? Cum îți asumi ratarea, cu voluptate, ori blazat sau resentimentar? De la Cioran la Voltaire, de la Mircea Eliade la Mircea Cărtărescu, de la Locul unde nu s-a întâmplat nimic la Marele Gatsby, Deșertul tătarilor, Macbeth, de la decadența gurmandă (din Marea crăpelniță al lui Marco Ferreri) și erotică (din Pasiune fatală al lui Louis Malle) la aventurile lui Corto Maltese și parabola Fiului Risipitor, asistăm la o defilare a (anti)eroilor ficționali care se instalează și persistă în eșec. Evitând orice sistematizare, încercare de pedagogie negativă sau lecție de morală, autorul pornește în mod frecvent de la reflecțiile lui Emil Cioran, cu care împărtășește „atracția inavuabilă față de ratare“ și care deschide seria rataților ficționali cu cei din propria panoplie biografică.

„Cartea lui Angelo Mitchievici este un exerciţiu rafinat şi somptuos de lectură. Un obiect delicat al investigaţiei intelectuale, ratarea, este alcătuit, treptat, dintr-o suită de instantanee: o panoramă nostalgică, ce uneşte artele într-o sinteză de culori şi de parfumuri. Cei ce adoră tihna visării vor descoperi în acest volum memorabil un ghid  al propriilor călătorii. Dincolo de paginile ei se află întinsul fără de capăt al imaginaţiei eliberate.“ — IOAN STANOMIR

ANGELO MITCHIEVICI (n. 5 noiembrie 1972, Drăgăşani) este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa, unde ţine cursuri de literatură comparată şi literatură română. Este autorul volumelor Mateiu I. Caragiale – fizionomii decadente (2007), Cinema (volum de povestiri, 2009), Umbrele paradisului. Scriitori români şi francezi în Uniunea Sovietică (2011), Simbolism şi decadentism în Arta 1900 (2011), Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene (2011), Filmele care ne‑au schimbat viaţa (2013), Cultura faliei şi modernitatea românească. O introducere şi câteva lecturi (2013), Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării. Exagerări, deformări, excese (2014) şi coautor a numeroase volume, printre care, alături de Paul Cernat, Ion Manolescu şi Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut (2001), O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia‑Roman Patapievici (2004), Explorări în comunismul românesc (vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Teodoreanu reloaded (alături de Ioan Stanomir, 2011), Comunism inc. Istorii despre o lume care a fost (alături de Ioan Stanomir, Humanitas, 2016).