Fascinația absolutului

Volum îngrijit de Grigore Vida

„Ce anume îi apropie pe Lucian Blaga și Constantin Noica, doi gânditori independenți, dincolo de tot ce îi separă? Răspunsul meu este că îi apropie, înainte de toate, o anumită viziune asupra filozofiei. Și anume credința comună că expresia cea mai înaltă a gândirii filozofice, coroana acesteia, este creația speculativă. Pentru unul, ca și pentru celălalt, realizările supreme ale gândirii filozofice erau construcții speculative, viziuni globale asupra lumii, culturii și istoriei, susținute de concepte și idei ce vizează absolutul, necondiționatul, adică ceea ce este inaccesibil, în principiu, cunoașterii bazate pe experiență. Deosebirea dintre metafizica lui Blaga și ontologia speculativă a lui Noica este cea dintre o filozofie speculativă orientată spre transcendent și una orientată spre transcendental: metafizica lui Blaga oferă o reprezentare personală despre o lume suprasensibilă, o realitate de altă natură decât cea accesibilă simțurilor; dimpotrivă, ontologia speculativă a lui Noica nu vizează o altă lume, o existență de natură diferită, ci orizontul posibilului, al virtualului, acel orizont ce conferă orientare vieții omului. Pentru Blaga, sistemul de referință esențial este o existență suprasensibilă, pentru Noica, posibilul, binele și frumosul, ca orizont ideal al lumii pământești.“ — MIRCEA FLONTA

MIRCEA FLONTA (n. 1932), profesor emerit la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București, membru al Academiei Române. Activitatea sa didactică – întinsă pe o perioadă de peste șaizeci de ani – s-a centrat pe epistemologia cla sică și analitică, teoria cunoașterii științifice, filozofia limbajului, gândirea lui Immanuel Kant și Ludwig Wittgenstein. A publicat, în țară și străinătate, numeroase studii și articole în reviste și culegeri de studii. A tradus, în colaborare, din operele filozofice ale lui David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. Volume: Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analiticităţii (Editura Științifică și Enciclopedică, 1975), Perspectivă filozofică și raţiune știinţifică: Presupoziţii filozofice în știinţa exactă (Editura Științifică și Enciclopedică, 1985), Cognitio: O introducere critică în problema cunoașterii (ALL, 1994; ediția a II-a 2008), Imagini ale știinţei (Editura Academiei Române, 1994), Cum recunoaștem Pasărea Minervei? Reflecţii asupra percepţiei filozofiei în cultura românească (Fundația Culturală Română, 1998), Kant în lumea lui și în cea de azi: Zece studii kantiene (Polirom, 2005), Gânditorul singuratic: Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008), Darwin și după Darwin: Studii de filozofie a biologiei (Humanitas, 2010), 20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel Kant (Humanitas, 2012; ediția a II-a 2024), Drumul meu spre filozofie (Humanitas, 2016), Răspântii ale gândirii: Despre identitatea filozofiei, relaţia știinţă–religie și alte subiecte de interes general (Humanitas, 2017), Ce este mai presus de orice? Lumea cercetătorilor între iubirea de patrie și spiritul universalist al știinţei în timpul Primului Război Mondial (împreună cu Cătălin Vasilescu, Humanitas, 2020), Filozofia cercetătorului: Înţelegerea fizicii cuantelor la Niels Bohr și Werner Heisenberg (Humanitas, 2022).