Frumusețea este

„Premiile Vineaˮ, ediția a XXIX-a, București, 2021

Volum distins cu Marele premiu „Ion Vineaˮ pentru debut în poezie

Juriul: Mihail Gălățanu, Lucian Vasilescu, Nicolae Tzone

*

courtesy for poetry

roxana dumitrache:

poemele andreei t. felciuc sunt ca un alt continent, un altul între cele cunoscute. intimitatea spațiului poetic – autentică și crudă, fără a epuiza factorul prospețimii, al noutății – rămâne de la primul vers până la ultimul foarte generoasă cu cititorul: trăiesc din cota lucrurilor gestionată/ la comun cu toţi cu ceilalţi// nu sunt femeia în verde femeia/ în albastru femeia în dantelă. transformând spațiul în cronotop poetic: carolina de sud, portland, chicago/ rătăcesc în spitalul jesse brown zile întregi, lufthavn/ ultima oprire în danemarca, filicudi, marea tireniană, autoarea trasează hărți și machete de lumi posibile, ca în planurile de consistență ale lui deleuze, le dezvăluie stranietatea, violența sau inerția, pentru a se întoarce inevitabil în cel mai intim spațiu pe care îl putem locui – propriul corp: nu mai puteam scânci mare/ era durerea dorința să rup în bucăți/ trupul să-mi construiesc altul/ dintre buze ieșea zgomotul ca torsul. preluând din experimentalism observația ironică – ironia e un lucru preţios – și plasându-o chiar și în iubire, pentru a denunța fără stridențe și fără urmă de de tezism falsul romantism consumist, volumul andreei t. felciuc este un întreg poem al corporalității, al fragilității și al frumuseții corpului feminin, obligat să coabiteze cu vulnerabilitățile și, de ce nu, cu o tot mai evidentă lipsă de frumos a lumii.

*

mircea a. diaconu:

spunând frumusețea este, andreea (andreea t. felciuc, firește) își ia un fel de revanșă. poezia ei e despre asumarea unei proiecții. un subiect care-și cenzurează trăirile și din care n-au rămas decât dezamăgirea – dar dezamăgirea e spusă în cuvinte reci – și puterea de a o contempla. un trup cenzurat, o senzualitate refuzată, o ardență stinsă, o transparență care transpune trecutul în imagine. un fel de epistole către trecut sunt cele mai multe dintre poemele ei. andreea e prea lucidă pentru a nu prefera spasmului cuvintele. prea lucidă și, dezamăgită, puțin cinică. relativ la prezent (prezentul scrierii, să se înțeleagă), el nu este decât această textură a devitalizării (în cel mai bun caz, evocare a unui alt timp), care nu-i decât o dezamăgire în plus. departe de a fi o dezlănțuire de epidermă sau de afect, poezia e cenzurarea efuziunii celei mai discrete. o denunțare a ei. în tot cazul, proiectarea în imagine și, deci, dedublarea nu fac decât să ducă în pragul unei alienări. dar și alienarea aceasta e mai bună de contemplat decât de trăit. andreea nu coboară în bolgiile eșecului și ale dezamăgirii, așa cum nu coborâse nici în acelea ale epidermei. dar poate că o șansă există (pentru andreea și pentru poezia ei, deopotrivă). ultimul grupaj, diferit în totul, mai oferă șansa unei eliberări. s-a petrecut ea deja și volumul de-acum este expresia ei? e doar punctul de la care, de-abia de-acum, să așteptăm noi mutații? iată de ce, spunând frumusețea este, andreea își ia un fel de revanșă.

*

notă biografică:

andreea t. felciuc s-a născut la iași pe 11 noiembrie 1992. este designer și arhitect multidisciplinar, scenograf și artist new-me-dia în londra, marea britanie. fostă membră a clubului de poezie alecart și a cenaclului literar zidul de hârtie. câștigătoare a mai multor premii literare. a publicat poezie și articole în reviste importante: rețeaua lite-rară, dilema veche, vatra, tribuna, bucovina literară, astra, alecart. a absolvit liceul teoretic „ion luca” din vatra dornei. a urmat facultatea de arhitectură „g. m. cantacuzino” din iași, axându-se pe dimensiunea experimentală și interdisciplinară a arhitecturii. de asemenea, a absolvit cu dublă diplomă programul inter-național de masterat al institutului de arhitectură din cadrul universität für ange-wandte kunst wien, greg lynn studio. în 2018, și-a inițiat doctoratul cu titlul „protoar-hitectura: între organic și virtual”. scrie constant pe teme legate de arhitectură și design, domeniu de cercetare care explorează relațiile dintre ceea ce este crescut în mod natural și ceea ce poate fi construit.