Gandurile trandave ale unui pierde-vara

Jerome duce mai departe traditia umorului anglo-saxon, pornind de la Chaucer si continuand cu Swift, Dickens, Mark Twain.
Oricat de ingrosat sau oricat de fin, umorul lui Jerome nu are nici o doza de rautate in el — este un umor benign, avand ca principal scop acela de a descreti fruntile...

Din colectia: Carte pentru toti, Vol.12

Fragment din roman:

"Trebuie sa marturisesc ca anglofonii pe care-i intalnesti pe batranul continent sunt, luati in grup, cea mai dezagreabila adunatura. Rar se-ntampla s-auzi in Europa vorbindu-se englezeste, fara sa auzi si bombaneli sau rasete batjocoritoare. 
Femeile sunt cele mai nesuferite. Fara indoiala, strainii vad specimenele cele mai prapadite pe care le-avem de aratat noi, anglo-saxonii. Englezoaica sau americanca obisnuita (ca turista) e grosolana si bagacioasa, iar, pe de alta parte, e ridicol de neajutorata si stangace. E grozav de egoista si teribil de indiferenta fata de altii; se plange intruna si, in sine, e deprimant de neinteresanta. De la Oberammergau am mers in omnibuz cu trei exemplare model din aceasta specie. Erau insotite de obisnuitul barbat caruia-i plangeai de mila si care nu mai avea vlaga-n el sa scoata o vorba. Tot timpul au bodoganit fiindca trebuiau sa mearga cu omnibuzul. Parca niciodata in viata nu fusesera insultate mai grav. Tineau cu tot dinadinsul sa afle toata lumea in jur ca ele platisera pentru clasa intai, iar acasa aveau trasura lor. Mai erau revoltate fiindca gazdele la care statusera au vrut sa le stranga mana la plecare. Doar n-au venit la Oberammergau ca sa se bata pe burta cu taranii germani, ziceau ele. 
Pe lume sunt multe femei neindoios mai bune decat ingerii, in toate privintele. Sunt blande si binevoitoare, generoase si amabile, altruiste si bune, in ciuda ispitelor si incercarilor de care au parte si la care ingerii insisi nu sunt supusi. Dar pe lume sunt si multe femei care, sub hainele si nu rareori sub titlul de lady, ascund sufletul unei snoabe fara educatie. Stand cam prost la capitolul demnitate innascuta, se gandesc s-o inlocuiasca cu aroganta. Fanfaronada zgomotoasa o iau drept stapanire de sine, iar mojicia ingamfata drept semn de superioritate. Se complac intr-o prostie somnolenta, sub impresia ca-n felul asta ajung la „calmul" aristocratic. Au invatat „atitudinea" din London Journal, cochetaria de la chelnaritele de bar (vreau sa spun, clasa cea mai de jos a chelnaritelor), spiritul din farsele in trei acte si manierele din camera servitorilor. Linguseala socanta fata de cei din clasa de sus si insolenta vulgara fata de cei pe care-i considera mai prejos decat ele — iata prin ce mijloace gandesc sa-si mentina si sa-si imbunatateasca pozitia in societate (oricare-ar fi pozitia aceasta). Iar indiferenta brutala fata de drepturile si sentimentele tuturor celorlalti oameni este, dupa parerea lor, pecetea nobletii din nascare. "