Giuseppe Verdi, regizor de operă? (vol. 2): Opera Aida. Caiet scenic

în stoc
SKU
a273247
50.00 LEI
Pe scurt
Autoarea are meritul introducerii si studierii, pentru prima data in Romania, a unui corpus de lucrari absolut necunoscut anterior la noi: caietele scenice verdiene. Publicarea bilingva, in limbile italiana si romana, a caietului scenic pentru opera Aida de Giuseppe Verdi, reprezinta un material nepretuit pentru cercetarea romaneasca, atat din punct de vedere muzical, operistic, cat si spectacular si regizoral. Acest demers, insotit de tabelele de analiza concepute de autoare, este revelatorpentru a risipi o multitudine de prejudecati, dezvaluind faptul faptul ca, prin compozitorii sai reprezentativi si, in primul rand, prinGiusepppe Verdi si Giacomo Puccini, in secolul al XIX-lea s-a instaurat si in opera o noua viziune spectaculara, generand o arta regizorala organiza, specifica acestui gen.
Mai multe informații
EdituraUniversitatea Babes-Bolyai
Ediția cărții I
ISBN 978-606-371-820-5
Număr de pagini 287
Formatul cărţii 15 x 21 cm
Tip copertă Brosata
Data apariției 2024
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsGiuseppe Verdi, regizor de operă? (vol. 2): Opera Aida. Caiet scenic
Rating-ul tău

Autoarea are meritul introducerii si studierii, pentru prima data in Romania, a unui corpus de lucrari absolut necunoscut anterior la noi: caietele scenice verdiene.

Publicarea bilingva, in limbile italiana si romana, a caietului scenic pentru opera Aida de Giuseppe Verdi, reprezinta un material nepretuit pentru cercetarea romaneasca, atat din punct de vedere muzical, operistic, cat si spectacular si regizoral. Acest demers, insotit de tabelele de analiza concepute de autoare, este revelatorpentru a risipi o multitudine de prejudecati, dezvaluind faptul faptul ca, prin compozitorii sai reprezentativi si, in primul rand, prinGiusepppe Verdi si Giacomo Puccini, in secolul al XIX-lea s-a instaurat si in opera o noua viziune spectaculara, generand o arta regizorala organiza, specifica acestui gen. Ceea ce demonstreaza faptul ca, reforma regiei de opera s-a manifestat in mod propiu, alaturi de revolutionarea regiei de teatru, tinand cont de structura si particularitatile de gen.

Acest fapt justifica mai mult circumspectie in privinta exceselor si licentelor regizorilor de teatru in spectacolul de opera, care din pacate contravin adesea spiritului lucrarii puse in scena si, mai cu seama, structurii ei muzicale.