Globalizarea ipocriziei. Pentru o abordare umanistă a eticii memoriei

În noul său volum, Gabriel Andreescu pornește de la observația că, deși construirea unei memorii colective este o preocupare perenă a popoarelor și a statelor, niciodată nu a existat atâta interes pentru politicile memoriei ca în epoca noastră. Energia tot mai mare investită în modelarea memoriei colective a creat un teren favorabil pentru folosirea ei abuzivă, cu atât mai mult cu cât nu este însoțită de un interes egal pentru edificarea unei etici adecvate a memoriei. Presiunile pentru globalizarea memoriei introduc de multe ori premise false și adesea ipocrite menite să susțină asimetriile mai vechi sau mai noi. Au fost promovate și, în replică, delegitimate sacralizarea trecutului și, la celălalt capăt, banalizarea lui. Astfel de atitudini hrănesc un fenomen mai amplu pe care autorul îl numește globalizarea ipocriziei. Fenomenul se regăsește în transformarea memoriei într-o armă care se multiplică pe linia frontierelor etnonaționale și ideologice, în logica speciilor oportuniste. Fidelizarea față de memoria grupului, disonanțele de etică a memoriei incompatibile cu inteligența, coruperea memoriei vor însoți inerent procesul general de globalizare. Soluția, consideră autorul, ar consta într-o abordare umanistă a eticii memoriei, opusă celor etnice și ideologice. Nici abordarea umanistă nu are cum să construiască o memorie universală comună, dar poate asigura „memoriilor” standarde universale de fairplay.

Vânătoarea incorecților • Teoriile militante. Holocaust, unicitate, definiția de lucru a antisemitismului • Teoriile militante gestionate de Rusia • Eșecul originar. Avatarurile elaborării și aplicării Convenției pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid • Frustrările memoriei. Sensibilități ideologice și etnice • Comparatism metodologic • Pentru o abordare umanistă a eticii memoriei

Gabriel ANDREESCU este profesor asociat la Şcoala doctorală de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara. A militat pentru respectarea drepturilor omului încă din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s‑au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat mai multe organizaţii neguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Român, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1998); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990‑2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L‑am urât pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013); MISA. Radiografia unei represiuni (2013); Existenţa prin cultură. Represiune, colaboraţionism şi rezistenţă intelectuală sub regimul comunist (2015, Premiul revistei Observator cultural pentru eseistică). A editat, tot la Editura Polirom, Naţionalişti, antinaţionalişti... O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colab. cu Gusztáv Molnár, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă, vol. I: 1979‑1985 (în colab. cu Mihnea Berindei, 2010), şi vol. II: 1986‑1989 (în colab. cu Mihnea Berindei, 2014). Este coautor, alături de Miklós Bakk, Lucian Bojin şi Valentin Constantin, al volumului Comentarii la Constituţia României (2010).