Gödel, Escher, Bach: Brilianta Ghirlandă Eternă

Volum distins cu premiul Pulitzer

„Despre ce este, de fapt, această carte, Gödel, Escher, Bach: Brilianta Ghirlandă Eternă, cunoscută de obicei după acronimul său, «GEB»?

În librării, GEB poate fi întâlnită pe rafturile celor mai diverse secţiuni, între care nu doar matematică, ştiinţe generale, filozofie şi ştiinţe cognitive (ceea ce are sens), dar şi religie, ocultism sau Dumnezeu mai ştie ce. De ce e atât de greu de înţeles cu ce se ocupă această carte? Cu siguranţă nu e vorba doar de lungi­mea ei. Nu, lucrul acesta se datorează în parte faptului că GEB explorează, şi nu doar într-un mod superficial, un ansamblu atât de eterogen de subiecte – fugi şi canoane, logică şi adevăr, geometrie, recursivitate, structuri sintactice, natura sensului, budismul zen, paradoxuri, creier şi minte, reducţionism şi holism, colonii de furnici, reprezentări mentale şi concepte, traducere, computere şi limbaje de programare, ADN, proteine, cod genetic, inteligenţă artificială, creativitate, conştiinţă şi liber arbitru – uneori chiar şi artă şi muzică, dintre toate lucrurile! –, încât multora li se pare imposibil să îi localizeze tema centrală.

GEB este o încercare foarte personală de a argumenta cum este posibil ca fiinţele animate să apară dintr-o materie inanimată. Ce este sinele şi cum poate apărea un sine din ceva la fel de lipsit de sine ca o piatră sau o baltă de noroi?“ — DOUGLAS R. HOFSTADTER

DOUGLAS R. HOFSTADTER (n. 1945) este un autor american, profesor de ştiinţe cognitive şi literatură comparată la Universitatea din Indiana şi, în cadrul aceleiaşi instituţii, director al FARG (Fluid Analogies Research Group) la Centrul de Cercetare a Conceptelor şi Cogniţiei. În 1965, Hofstadter a absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Stanford şi, zece ani mai târziu, şi-a susţinut lucrarea de doctorat în fizica stării solide la Universitatea din Oregon. Pasiunea din tinereţe pentru teoria numerelor şi logică, la care se adaugă fascinaţia continuă pentru mintea umană – de la natura conştiinţei la mecanismele creativităţii şi până la studiul analogiilor şi conceptelor fluide – l-au condus la scrierea cărţii care i-a adus celebritatea: Gödel, Escher, Bach: an Eternal Golden Braid, distinsă cu Premiul Pulitzer şi cu American Book Award în 1980. Câteva decade mai târziu, Hofstadter a redeschis dezbaterea asupra problemelor conştiinţei în I Am a Strange Loop (pentru care primeşte Los Angeles Times Book Prize) şi The Mind’s I, scrisă în colaborare cu Daniel C. Dennett. Hofstadter a manifestat dintotdeauna un adânc interes pentru studiul limbilor şi, în special, pentru potenţialul creativ al constrângerilor şi analogiilor impuse de traducerea unui text dintr-o limbă în alta, un interes pe care l-a exploatat în Le Ton beau de Marot: In Praise of the Music of Language, precum şi în traducerea a două romane în engleză: Eugene Onegin de Aleksandr Puşkin şi That Mad Ache, titlul anagramatic pentru La Chamade de Françoise Sagan. Între 1981 şi 1983, Hofstadter a colaborat cu revista Scientific American, unde a preluat de la Martin Gardner rubrica „Mathematical Games“ şi a reinventat-o, din nou anagramatic, ca „Metamagical Themas“. Seria de articole explorând teme extrem de variate precum studiile lui Frédéric Chopin, dilema prizonierului, limbajul informatic Lisp, testul Turing şi multe altele a fost ulterior publicată în volum.