„Cele doua eseuri ale lui Andrei Oisteanu, absorbind o bibliografie intinsa si pline de observatii de profunzime si finete spirituala, se cuvin abordate atat ca demers teoretic, cat si ca realizare analitica. Cel dintai eseu – Gradina de dincolo –, dupa ce puncteaza pertinent traseul gandirii mitice de la ritualitatea spatiului sacru la mit si magie degradata, stabileste o baza de plecare intru totul justificata: «putem interpreta drumul si incercarile la care e supus Harap Alb ca fiind o alegorie a ritualului de initiere». Harap Alb reface calatoria catre Centrul spiritual-cosmic, in descendenta unor Rama, Ghilgames, Tezeu, Orfeu, Heracle. Toate elementele, aparent nemotivate, ale basmului-calatorie se stramuta astfel intr-un cod mitic, devenind teme initiatice, mijloace magice, formule incantatorii, scenarii rituale... Exceland in spiritul sintetic, Zoosophia ramine un studiu util asupra catorva fapturi mirific-hibride (vasiliscul, aspida, phoenixul, inorogul, simorgh-ul, pasarea Roc etc.).” (Dan C. Mihailescu)
„Drumul eroului catre fata lui Ros Imparat este interpretat in lumina citorva dintre initierile ascetico-mistice, «proprii diferitelor sisteme religioase» si schitate cu siguranta celui familiarizat cu paginile lui Mircea Eliade. Manuind cu dezinvoltura un material extrem de divers si, in buna masura, inca neclarificat de catre etnolog sau istoricul miturilor si al religiilor, autorul ne propune un sir de frumoase metafore si, implicit, o meditatie despre fictiunea literara, inchipuita ca o «gradina de dincolo». Numai asa ne putem explica prezenta a doua coordonate ce structureaza intregul studiu complementat cu o a doua sectiune a cartii, Zoosophia, cuprinzand –sub forma unui «dictionar-eseu» – niste «comentarii de mitologie zoologica».” (Mircea Muthu)
Din cuprins: Piatra ca soarele • Daimonul cornut • Vasiliscul – obsesia privirii malefice • Puritatea inorogului – intre blindete si cruzime.
Validate your login