Acest volum aduce impreuna un numar de articole scrise si publicate de autor in ultimii ani. Textele incluse se concentreaza mai degraba asupra vietii actorilor implicati in acest fascinant spectacol (merveilleux spectacle, cum ar fi spus Breton, care a sustinut dintotdeauna ca aceasta a fost sintagma-cheie a suprarealismului), asupra trairii experientei suprarealiste mai degraba decat asupra interpretarilor teoretice, critice, hermeneutice, filosofice sau psiho-sociale ale „modernitatii extreme” (cum le place unora sa numeasca avangarda). Autorul este de parere ca o abordare pur „teoretica” a subiectului nu-i va permite cititorului sa inteleaga mai bine natura suprarealismului de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial si cu atat mai putin sa contureze mai clar portretele celor grupati in aceasta reuniune de singuratati care a fost grupul numit, mai tarziu, „Infra-Noir”. La urma urmelor, „intrebarea pe care mi-am pus-o” – spune Michael Finkenthal in Introducerea sa – „era daca suprarealismul romanesc postbelic nu a reprezentat un fel de sincretism nascut dintr-un dialog cu diverse grupuri mai mult sau mai putin omogene, un super-égrégore sau mai degraba poate un pseudomorfism al unui neo-gnosticism intarziat”.
Acest volum aduce impreuna un numar de articole scrise si publicate de autor in ultimii ani. Textele incluse se concentreaza mai degraba asupra vietii actorilor implicati in acest fascinant spectacol (merveilleux spectacle, cum ar fi spus Breton, care a sustinut dintotdeauna ca aceasta a fost sintagma-cheie a suprarealismului), asupra trairii experientei suprarealiste mai degraba decat asupra interpretarilor teoretice, critice, hermeneutice, filosofice sau psiho-sociale ale „modernitatii extreme” (cum le place unora sa numeasca avangarda). Autorul este de parere ca o abordare pur „teoretica” a subiectului nu-i va permite cititorului sa inteleaga mai bine natura suprarealismului de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial si cu atat mai putin sa contureze mai clar portretele celor grupati in aceasta reuniune de singuratati care a fost grupul numit, mai tarziu, „Infra-Noir”. La urma urmelor, „intrebarea pe care mi-am pus-o” – spune Michael Finkenthal in Introducerea sa – „era daca suprarealismul romanesc postbelic nu a reprezentat un fel de sincretism nascut dintr-un dialog cu diverse grupuri mai mult sau mai putin omogene, un super-égrégore sau mai degraba poate un pseudomorfism al unui neo-gnosticism intarziat”.
Michael Finkenthal cerceteaza fenomene complexe in cultura si in societate, precum si aspectele multidisciplinare implicate in studiul acestora. De asemenea, este interesat de avangarda literara si artistica din Romania, in particular de valul suprarealist de la Bucuresti care a urmat celui de-Al Doilea Razboi Mondial (dar nu numai). A scris carti si a publicat eseuri si articole in domeniile mentionate mai sus, precum si studii despre autori diversi, printre care D. Trost, Sesto Pals, Cioran, Ionesco, Sestov si Benjamin Fondane. Michael Finkenthal este profesor emerit la Universitatea Ebraica din Ierusalim si, in prezent, asociat (Fellow by courtesy) la Zanvyl Krieger School of Arts and Sciences, Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, in Statele Unite.
Validate your login