O naratiune aparent scrisa dupa tiparul romanului politist, dar a carei tensiune creste fara a se epuiza. In acest volum, documentat istoric, deznodamantul este cunoscut si mai putin important. Victimele se stiu deja de aproape 80 de ani, responsabili si faptasi se dezvaluie rand pe rand. Scopul povestirii este de a ne oferi un raspuns la o intrebare grea: Cum a fost posibil Holocaustul? Care este unul din posibilele portrete psihosociologice ale omului fara umanitate, vinovat pentru masacrul a milioane de evrei in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial? Thomas Harding creioneaza raspunsul pe care tu, cititorule, trebuie sa-l finalizezi. - Alexandru Florian, Institutul Elie Wiesel
O poveste extraordinara, rezultatul unei documentari amanuntite, povestea unui tanar evreu care, dupa 1945, a luat urma, de unul singur, temutului comandant de la Auschwitz. - Frederick Forsyth
O carte tulburatoare, profunda - in parte istorie, in parte biografie, in parte roman politist. - Ian Brunskill, Wall Street Journal
Captivanta..., scrisa cu o simplitate admirabila. Hanns si Rudolf fascineaza si socheaza. - Washington Post
Ce poveste uluitoare si impresionanta... excelenta. - Britain at War
Extraordinara. - Max Hastings
Remarcabila. - Ben Macintyre
Un thriller captivant, o crima cumplita, o istorie de care nu ne putem lipsi. - John Le Carre
Fragment din cartea "Hanns si Rudolf. Evreul german si capturarea comandantului de la Auschwitz" de Thomas Harding:
"In aprilie 1945, Rudolf si colegii sai au pregatit evacuarea cladirii T. Berlinul amenintat de Armata Rosie si cu tancurile britanice si americane care inaintau in Belgia si incepusera sa treaca granita si in Germania, era limpede pentru intreg personalul Amtsgruppe D ca razboiul se apropia de sfarsit.
Rudolf nu mai reusea sa reconcilieze credinta in domnia de o mie de ani a celui de-Al Treilea Reich cu realitatea pe care o vedea in jur. "Nu puteam castiga razboiul asa. Dar nu ma puteam indoi de victoria finala, trebuia sa cred in ea, chiar daca ratiunea imi spunea clar si raspicat ca suntem sortiti sa pierdem. Inima imi era alaturi de Fuhrer si de mareata sa idee, care trebuia sa dainuie."
Pe 16 aprilie 1945, dupa un bombardament in apropierea cladirii T din Sachsenhausen, Himmler a ordonat in sfarsit ca intreaga arhiva a Amtsgruppe D - documente, filme si orice dovezi incriminatorii - sa fie distrusa. Cateva zile mai tarziu, Glucks i-a cerut lui Rudolf sa insoteasca un grup de ofiteri si familiile acestora, inclusiv sotia si fiica lui Theodor Eicke, pana la lagarul Ravensbruck, la optzeci de kilometri nord de Berlin. Hedwig si copiii, avertizati de Rudolf, fugisera deja de la Auschwitz si il asteptau si ei tot acolo.
Planul lui Rudolf era sa porneasca spre nord, catre Marea Baltica, si apoi spre nord-vest, catre granita cu Danemarca. Aici aveau sa fie departe de furtuna armata care se apropia vijelios de Germania centrala si isi putea lasa familia la cumnatul sau, Fritz, care locuia langa orasul german Flensburg. Peste sase zile au plecat. Au calatorit intr-o coloana de masini, Rudolf intr-un Opel Kapitan, mergand doar prin zone impadurite, ca sa evite avioanele care zburau la joasa inaltime. Nu inaintau decat pe intuneric, de teama sa nu fie capturati. "A fost o calatorie ingrozitoare", isi aminteste Rudolf. "Mergeam pe drumurile aglomerate numai noaptea, fara faruri, si trebuia sa am mereu grija sa nu se indeparteze cineva de grup, caci raspundeam de intregul convoi."
La cateva zile dupa ce plecasera la drum, pe 30 aprilie 1945, au auzit vestea ca Adolf Hitler se sinucisese in buncarul de la Berlin, chiar inainte ca fortele Uniunii Sovietice sa ocupe orasul. Rudolf si-a dat seama ca nu mai are rost sa lupte pen-tru cel de-Al Treilea Reich. "Moartea Fuhrerului insemna sfarsitul lumii noastre." Asadar i-a propus lui Hedwig un plan drastic de actiune."
Validate your login