Henric al VIII-lea si Reforma în Anglia

Inceputa in cursul domniei lui Henric al VIII-lea si incheiata in anii succesiunii asigurate de fiul si fiicele acestuia (Eduard al VI-lea, sangeroasa Maria Tudor si Elisabeta I), Reforma engleza avea sa beneficieze de-a lungul timpului de doua directii fundamentale de abordare. Cea traditionalista era marcata de o secventiere intr-un prolog si patru acte principale - efortul depus de Henric al VIII-lea de a-l convinge pe papa sa-i acorde dreptul de a divorta de Caterina de Aragon, prima sa sotie (prologul: 1527-1533), reforma lui Henric (actul I: 1533-1547), reforma lui Eduard (actul al II-lea: 1547-1553), reactia catolica a Mariei Tudor (actul al III-lea: 1553-1558) si stabilizarea elisabetana (actul al IV-lea: 1558-1603) -, focalizand atentia asupra planurilor si actiunilor capetelor incoronate si mai putin asupra audientei procesului in masa populatiei insulare. Aceasta teorie, a reformarii politice, avea sa fie revizuita de cea de-a doua viziune istorica asupra desfasurarii procesului, in care accentul e