Himera

"Doniazadiada", "Perseida" şi "Belerofoniada" jonglează cu personaje împrumutate din mituri şi povesti pe care toţi le cunoaştem. Însă aceste personaje sunt re-mitologizate, re-create şi re-gândite. Ele îşi păstrează numele numai pentru a accentua eşecul sistemului care îşi propune să significe şi care nu reuşeşte decât să-şi (re)analizeze, la nesfârşit şi sarcastic, propriul conţinut.

"În oricare dintre lumile posibile, John Barth este un geniu." (Playboy)

"Unii scriitori nu vorbesc despre ceea ce scriu [...] Problema este invalidata în Himera, unde faptul de a vorbi despre ceea ce este scris devine ceea ce este scris [...]. Opera conţine viaţa scriitorului; viaţa lui conţine Himera, iar aceasta îşi conţine scriitorul, eroul. Nu pe John Barth. El rămâne în afară, fotografiat pe coperta a patra, emanând un aer de superioritate şi detaşare, stând cu braţele încrucişate ca şi cum n-ar mai fi nimic de spus."
(Leonard Michaels, The New York Times)