Jurnal si corespondenta (1916-1919)

Notele dedicate de Berthelot României au fost considerate de el ca reprezentînd mai mult decît o datorie de conștiință și nu numai una personală. Generalul francez a manifestat față de această țară și față de poporul ei o dragoste profundă și cordială. În ultimii ani ai vieții, el s-a re-ferit în mod frecvent la România ca la „ a doua mea patrie”, „unde mi-am lăsat o bună parte a inimii”. Experiența istorisită în paginile ce urmează a fost atît de importantă pentru el, încît cele din urmă luni pe care le-a trăit s-au constituit într-o adevărată cursă, cu sine și îndeosebi cu timpul ce curgea implacabil, pentru a încheia revizuirea textului în vederea unei eventuale publicări înainte de survenirea morții.

În încheierea acestor rînduri, succinte și de moment, aș dori să mulțumesc, încă o dată, domnului Jean-Claude Dubois, pentru auto-rizarea ediției române. Sînt, bineînțeles, recunoscător prietenului meu Gheorghe I. Florescu, pentru inițierea proiectului care a făcut posibilă această realizare.