Iluminări

“Printre rezervele inocent ipocrite pe care oamenii le au fata de stiinta, se numara si asteptarea conform careia ea trebuie sa-l indrume pe X sau Y catre o meserie. Meseria insa decurge atit de putin din stiinta, incit cea din urma poate chiar s-o excluda uneori. Caci, prin insasi natura ei, ea nu ingaduie desprinderea de ea, ci, intr-un anume fel, il obliga intotdeauna pe cel care o cerceteaza sa devina dascal, fara sa-i impuna niciodata formele profesionale publice de medic, jurist sau profesor universitar. Nu duce la nimic bun daca institutiile care acorda titluri, calificari si alte posibilitati de trai si ocupatie se intituleaza centre de studiu. Obiectia, potrivit careia statul modern nu poate produce in alt mod medicii, juristii si profesorii de care are nevoie, nu contrazice afirmatia noastra, ci subliniaza doar imensitatea coplesitoare a sarcinii de a crea o comunitate a cunoasterii in locul unei corporatii de functionari si persoane calificate academic; ea subliniaza doar in ce masura, prin evolutia aparatului lor profesional (prin cunostinte si indeminari), stiintele actuale si-au pierdut acea unitate originara pe care o datorau ideii cunoasterii, o cunoastere care a devenit pentru ele un mister, daca nu chiar o fictiune.”
(Walter Benjamin)