In cautarea spatiului pierdut

Atunci cand omul isi construieste un edificiu sau cand ridica arhitecturi complexe, ele sunt imagini ale sinelui si, intr-un alt registru, el isi face autoportrete. De aceea, arhitectura este unul dintre cele mai dezbatute subiecte din Biblie si din majoritatea textelor sacre. De la gradinile fabuloase ale antichitatii, pana la cele renascentiste sau cele ale Versaille-ului, de la insula lui Thomas Morus pana la esecul cartierelor comuniste sau a experimentelor urbanistice utopice actuale, toate sunt incercari de recuperare a Paradisului pierdut, cel care ramane mereu o simpla aspiratie nostalgica.

Calea catre Paradisul promis, cel sub forma unui oras divin, este una eminamente spirituala, unde arhitectura insoteste si ghideaza credinciosul, dar fara sa devina ea insasi un mijloc de acces abuziv. Traseul biblic indica solutia ca fiind nu Turnul Babel, ci Scara lui Iacov, cea care sta de fapt la baza Bisericii lui Iisus. In definitiv, putem privi povestea biblica asemenea unui drum initiatic al omului dinspre trairea primara si individuala din natura (Gradina Edenului) inspre trairea colectiva, alaturi de Creator, in oras (Noul Ierusalim). Asadar va propun o calatorie prin timp si spatiu, pornind de la cele mai impresionate gradini ale tuturor timpurilor, trecand prin variante ale cetatilor ideale, utopii imaginate sau puse in practica, descoperind planurile divine ale templelor si ale bisericilor, ajungand in final la capatul lumii si al istoriei, acolo unde ni se vor deschide portile Paradisului, de data aceasta sub forma unui oras ideal al Luminii.