Întoarcerea lui Rabbit

Harry "Rabbit" Angstrom se întoarce, aşa ar suna titlul de ziar pe care personajul principal al romanului lui Updike ar putea să-l culeagă la linotip, chiar despre el însuşi. După zece ani de la întâmplările din Fugi, Rabbit, primul volum al tetralogiei construite în jurul aceluiaşi (anti)erou, Harry Angstrom, "se întoarce" blazat, anesteziat, rutinat de căsnicia fără speranţă cu Janice şi slujba măruntă de linotipist, laş, dar plin de viaţă, înfricoşat, dar plin de umor. Cum Updike este cronicarul predilect al adulterului suburban, vechea infidelitate a lui Angstrom apare acum în oglindă: soţia lui, Janice, îl părăseşte pentru Stavros, un vânzător de maşini. Iată punctul de cotitură în viaţa lui Rabbit, care declanşează o serie de reevaluări capitale. Rabbit începe din nou să rişte. O cunoaşte pe Jill, o adolescentă dependentă de droguri, căreia îi refuză -- o vreme -- avansurile. Jill i-l prezintă pe Skeeter, amicul ei negru, un chibiţ perfect, de un straniu tragism, care îi revoluţionează lui Rabbit câteva dintre ideile rasiste. Fără să-şi dea seama, Rabbit lasă în urmă conservatorismul închistat al clasei de mijloc americane şi avansează treptat spre altceva -- o mai bună gestionare a deziluziei, a ratării, a suferinţei.

Întoarcerea lui Rabbit este un roman la fel de paradoxal ca America anilor '60, măturată de vântul schimbării, ruptă între grandioasa reuşită a lui Apollo 13 şi tragedia Vietnamului. Fascinat de limbajul astronauţilor, de vechile expresii care deservesc explorarea unei lumi cu totul noi, John Updike reuşeşte să-şi insemineze textul cinematic, pus sub semnul prezentului, cu aluzii la un "dincolo" care rămâne de explorat. Nu numai Rabbit e mai matur în acest roman, ci şi Updike, care scrie cu poftă, cu setea de a lărgi perspectiva şi cu neaşteptată compasiune.