Între credință și rațiune. Drama filozofiei de la Erasmus la Kant
Perioada dintre începuturile lui Luther și etapele timpurii ale lui Kant se întinde pe mai bine de 100 de ani, o perioadă extrem de bogată filozofic, teologic, științific. Această carte tratează despre preocuparea față de problemele religioase și față de omniprezența credinței creștine, așa cum s-au manifestat în contextul intelectual mai larg al acestei perioade.
Pentru a-l înțelege pe Kant trebuie să îl situăm în linia marilor săi predecesori Descartes, Spinoza, Newton, Locke, Leibniz, Wolff, Hume și alții. Însă din moment ce Reforma și reacțiile față de aceasta au modelat curentele metafizico-teologice care l-au precedat, în special în teritoriile germane, e necesar de asemenea să înțelegem mai bine figuri ca Luther și Calvin, precum și tradiția filozofiei și teologiei protestante pe care aceștia au inaugurat-o. Prin aceasta nu afirmăm vreo influență directă a lui Luther asupra lui Kant, nici nu-l transformăm pe Kant în „filozoful protestantismului“, după titlul unui odată faimos eseu al lui Friedrich Paulsen, ci propunem un principiu hermeneutic folositor. (Edward Kanterian)
De fiecare dată cînd filozofia vrea să se redefinească (ori să se reinventeze), are de înfruntat teologia. S-a scris mult despre contaminarea teologiei de către filozofie, însă, odată cu cartea lui Kanterian, ar trebui regîndită istoria filozofiei și din perspectivă inversă, a lipsei de imunitate a filozofiei în fața teologicului. (Florin George Călian)
Kanterian posedă o erudiție vastă și o inteligență rafinată. (Anthony Kenny)
Editura | Ratio et Revelatio |
---|---|
Colecție | Historia Philosophiae |
ISBN | 9786069659649 |
Traducător | Otniel-Laurean Vereș |
Număr de pagini | 228 |
Formatul cărţii | 13 x 20 cm |
Tip copertă | brosata |
Data apariției | 2024 |
Perioada dintre începuturile lui Luther și etapele timpurii ale lui Kant se întinde pe mai bine de 100 de ani, o perioadă extrem de bogată filozofic, teologic, științific. Această carte tratează despre preocuparea față de problemele religioase și față de omniprezența credinței creștine, așa cum s-au manifestat în contextul intelectual mai larg al acestei perioade.
Pentru a-l înțelege pe Kant trebuie să îl situăm în linia marilor săi predecesori Descartes, Spinoza, Newton, Locke, Leibniz, Wolff, Hume și alții. Însă din moment ce Reforma și reacțiile față de aceasta au modelat curentele metafizico-teologice care l-au precedat, în special în teritoriile germane, e necesar de asemenea să înțelegem mai bine figuri ca Luther și Calvin, precum și tradiția filozofiei și teologiei protestante pe care aceștia au inaugurat-o. Prin aceasta nu afirmăm vreo influență directă a lui Luther asupra lui Kant, nici nu-l transformăm pe Kant în „filozoful protestantismului“, după titlul unui odată faimos eseu al lui Friedrich Paulsen, ci propunem un principiu hermeneutic folositor. (Edward Kanterian)
De fiecare dată cînd filozofia vrea să se redefinească (ori să se reinventeze), are de înfruntat teologia. S-a scris mult despre contaminarea teologiei de către filozofie, însă, odată cu cartea lui Kanterian, ar trebui regîndită istoria filozofiei și din perspectivă inversă, a lipsei de imunitate a filozofiei în fața teologicului. (Florin George Călian)
Kanterian posedă o erudiție vastă și o inteligență rafinată. (Anthony Kenny)
Validate your login