Între real şi imaginar. Incursiuni în proza fantastică franceză din secolul al XIX-lea

Cu câţiva ani în urmă, deschideam studiul intitulat Orientări în proza fantastică românească (2014) cu o Pledoarie pentru literatura fantastică. Reiau acum o serie de idei, realizând o nouă pledoarie pentru acest gen de literatură. Spuneam atunci că am descoperit frumuseţea prozei fantastice deja pe vremea adolescenţei şi această pasiune m-a însoţit toată viaţa. Însemnând altceva decât realismul tradiţional transparent şi previzibil, fantasticul promite o fascinantă incursiune în inima misterului, descoperirea unor insolite lumi imaginare. Parcurgând naraţiunile patronate de Oneiros, cititorul trăieşte o mirifică aventură spirituală, fiind obligat să recurgă la un complex şi ingenios act hermeneutic pentru decriptarea simbolurilor, miturilor, a tainelor proliferante din interiorul textului. Proza fantastică ne învaţă că realul este banal doar în aparenţă, adevăratele semnificaţii fiind bine camuflate în spatele cotidianului, dincolo de suprafaţa lucrurilor. Fascinaţia exercitată de această literatură se explică prin faptul că facilitează accesul către necunoscut, îndemnându-l pe omul modern să redescopere pasiunea pentru semnificaţiile ezoterice. (Gheorghe Glodeanu)