Întrebări şi nedumeriri

În urmă cu 1350 de ani, Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) era judecat şi condamnat pentru „erezie” în Constantinopol, într-un proces cu multe conotaţii politice, din ordinul împăratului Constans II (641-668). După ce a fost mutilat, Sfântul Maxim a fost exilat în Lazica (Georgia de astăzi), găsindu-şi sfârşitul în cetatea Schemaris la 13 august 662. Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681) va reabilita şi va confirma ortodoxia hristologiei Sfântului Maxim, apărate cu preţul vieţii.

Astăzi este considerat, pe drept cuvânt, unul dintre cei mai importanţi teologi bizantini. În acelaşi timp, viziunea sa asupra diverselor capitole dogmatice a devenit normativă pentru mulţi teologi ortodocşi. Influenţa pe care a exercitat-o în ultima sută de ani asupra multor personalităţi ale teologiei este unanim recunoscută. Întrebări şi nedumeriri (Quaestiones et dubia) este una dintre lucrările timpurii ale Sfântului Maxim, scrisă cel mai probabil între 624 şi 626, înaintea disputelor hristologice.

Este o colecţie de întrebări şi răspunsuri, exegeze la texte biblice şi patristice, gen literar foarte utilizat în epocă. Traducerea de faţă este prima traducere integrală în limba română, după textul grec editat de José H. Declerck, publicat în volumul 10 din colecţia Corpus Christianorum. Series Greaca, în 1982. Ediţia Declerck (239 întrebări) se bazează pe ma­nu­scrisul Vaticanus gr. 1703 şi schimbă radical viziunea asupra acestei opere, cunoscute anterior doar din ediţia mai veche din Patrologia Graeca 90 (79 întrebări), care a stat la baza traducerii Părintelui Dumitru Stăniloae, publicată în volumul 2 al Filocaliei. Colecţia Viaţa în Hristos.