Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse

în stoc
SKU
a100558
48.00 LEI
Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse
Pe scurt

René Guénon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois. In 1904 a venit la Paris, inscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematica. In 1908, Guenon frecventa deja „scolile" ocultiste ale epocii. Initiat in Francmasonerie, in Ordinul Martinist, student al Scolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figura cunoscuta in miscarea ezoterica de atunci; in 1909 ajunge membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius.

Perioada 1908-1912 este foarte enigmatica. Superiores Incogniti il investesc pe René Guénon cu functia de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis cu rolul de transmitator si talmacitor al adevarurilor absolute, in vederea modificarii mentalitatii occidentale. Intre 1909 si 1912, realizarea metafizica (cel putin teoretica) a lui Guénon era un fapt implinit, dovada fiind articolele scrise de el atunci, articole care prevestesc cartile de mai tarziu. Intrucat initierea sa era una „universala", Guénon a „particularizat-o", ajungand initiat in hinduism, daoism si masonerie; iar in 1911-1912 s-a atasat de traditia islamica, luand numele „slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia. 

 Desi opera sa ca sambure spiritual, dar si ca expunere discursiva era deja constituita, abia dupa zece ani Guénon a inceput sa-si publice cartile. Primul Razboi Mondial l-a impiedicat sa se manifeste mai repede, si doar in 1921 ii apare prima carte, despre traditia hindusa. In deceniul urmator, el si-a publicat toate scrierile fundamentale, si tot acum devine „inima" si „intelectul" revistei Études Traditionnelles.

 In 1930 paraseste definitiv Franta, stabilindu-se pentru tot restul vietii la Cairo. Desi „sihastrit" in Egipt, Guénon a continuat sa exercite o influenta peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apareau in Études Traditionnelles, corespondenta de o vastitate uluitoare si cartile scrise in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial au completat opera sa. 

 Desi a declarat raspicat ca nu accepta discipoli, René Guénon a influentat pe multi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator al sau a fost Ananda Coomaraswamy; scrierile acestuia sunt, dupa ale lui Guénon , cele mai puternice si mai sincere din domeniu traditional, cele care pot fi luate ca referinta fara nicio ezitare. Dar cea mai mare speranta (din punct de vedere initiatic) Guénon si-a pus-o in Frithjof Schuon, care, convertit la islam, a instituit o „cale initiatica" pentru Europa. Acestei cai i s-au atasat romanii Mihai Valsan si Vasile Lovinescu. Printre alti „invatacei" mai cunoscuti ii vom mentiona pe Titus Burckhardt si pe Martin Lings. Mihai Valsan a devenit, dupa moartea lui Guénon, redactor-sef al revistei Études Traditionnelles si a inceput publicarea operei postume a acestuia.

 Dupa o suferinta fizica intensa, René Guénon paraseste lumea aceasta la 7 ianuarie 1951.

Este astazi o evidenta, cel putin pentru acei (chiar daca putini) care mai au "intelletti sani", ca volumul Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse este o carte fundamentala nu numai pentru cunoasterea traditiei hinduse, prima din acest ciclu al umanitatii de la care ne-au ramas texte scrise esentiale, ci si pentru definirea si caracterizarea diferitelor domenii ale stiintelor sacre, ca si pentru precizarea notiunilor si termenilor definitorii ai oricarei cunoasteri traditionale. Chiar daca Rene Guenon a mai scris articole si carti avand ca tema diferitele aspecte ale traditiei hinduse, Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse este o carte de inceput pentru orice studiu teoretic al traditiei universale, inlaturand erorile si confuziile care domneau si mai domina inca parerile orientalistilor, a caror eruditie se bazeaza pe cercetari istorice si informatii exterioare, in timp ce Guenon priveste lucrurile din miezul lor spiritual, ca unul care a avut o legatura profunda, daca nu chiar misterioasa, atat cu traditia hindusa, cat si cu cea universala, intuind legatura lor cu Traditia primordiala.

Vom incerca sa schitam principalele aspecte ale acestor traditii care preced in carte expunerea liniilor esentiale ale hinduismului. Constatand deosebirea dintre civilizatiile orientale si cele occidentale, Guenon socoteste ca diferenta e datorata faptului ca Orientul a pastrat doctrinele metafizice traditionale, in timp ce in Occident ele s-au degradat sau chiar s-au pierdut. Aceasta diferenta incepe sa apara odata cu desacralizarea gandirii grecesti si a antropomorfizarii artei grecesti, cand zeii sunt uitati sau excesiv umanizati, iar spiritualitatea este inlocuita cu un rationalism discursiv care a ucis mitul si simbolul. Aceste trasaturi s-au transmis apoi, prin Imperiul roman, si civilizatiilor europene, odata cu asa-zisa Renastere, chiar daca Evul Mediu crestin a intarziat cu peste un mileniu desacralizarea lor.

Datorita acestui mod diferit de gandire si expresie au aparut rupturi intre metafizica si filozofie, ca si intre aceasta si teologie. In acelasi timp s-a pierdut deosebirea intre ezoterism si exoterism, ducand la suprimarea misterelor care isi bazau initierile pe doctrina interioara si ritual secret. In paralel, gandirea si limbajul simbolic al Orientului si miturile, care foloseau mai ales oralitatea, au fost inlocuite, cum spuneam, cu gandirea rationalist-empirica a Occidentului care a deschis drumul unei civilizatii tehnologice desacralizante si pana la urma dezumanizante. - Se poate vedea din aceasta foarte succinta prezentare cat de diferita de Occident este perspectiva gandirii lui Guenon, care este in fond gandirea traditionala imemoriala, si cat de apropiata de intelegerea civilizatiilor orientale...

Florin Mihaescu

Mai mult