Întuneric la amiază

Deși scris în germană, romanul Întuneric la amiază este cunoscut în lume prin versiunea în limba engleză. Astfel, el ocupă poziția a opta pe lista realizată de Modern Library a celor mai bune 100 de romane de limbă engleză ale secolului XX. Reeditat constant și tradus în peste 30 de limbi, Întuneric la amiază rămâne portretul ficțional inegalabil al coșmarului mașinii totalitare.

Fie că este citit ca jurnal de închisoare sau ca literatură, Întuneric la amiază este unul dintre romanele care pătrunde adânc în inima sistemului concentraționar comunist, aruncând o lumină crudă asupra mecanismelor sale infernale, menite să zdrobească trupuri, dar mai cu seamă conștiințe. Sub fardul generos al utopiei, se ascunde aproape fără excepție răul în cea mai pură formă a sa, și despre acesta depune mărturie romanul lui Arthur Koestler.

„Strălucit este faptul că avem în față un roman, un mic fragment de literatură care devine încă mai valoros dacă îl citim ca pe o «confesiune moscovită» a unui personaj familiarizat cu metodele totalitarismului.“ — George Orwell

„Am avut privilegiul să-l cunosc pe Arthur Koestler, și ce n-ar fi dat cineva să fi scris Întuneric la amiază, una dintre operele de idei capitale. Aceasta îmi pare un caz-limită. Va fi în continuare citită, nu pentru Gletkin sau Rubașov ca personaje fictive, ci pentru extraordinara argumentație asupra stalinismului, asupra marxismului, asupra torturii și ororii […]. Dar e o carte atât de vie. Koestler introduce atâta densitate a vieții și a ființei, astfel încât să nu apară ca un simplu text ideologic.“ — George Steiner — George Steiner

„Întuneric la amiază rămâne și astăzi un studiu despre frică, despre victime, despre brutalitatea statală și întemnițarea pe ne­drept, despre interogatorii și confesiuni smulse cu forța.“ — The Guardian

ARTHUR KOESTLER s-a născut la Budapesta în 1905. În tinerețe, după studii universitare la Viena (1922–1926) și trei ani petrecuți în Palestina, ajunge la Berlin, unde lucrează ca jurnalist și devine membru al Partidului Comunist din Germania (1932–1938). Participă la Războiul Civil din Spania de partea republicanilor, cade prizonier în 1937, dar este eliberat și se stabilește în Franța. După marea epurare stalinistă și procesele de trădare moscovite din anii treizeci, se dezice definitiv de comunism și publică, pentru scurtă vreme, un săptămânal antinazist și antisovietic. În 1939 este arestat de poliția franceză și internat într-un lagăr de prizonieri, apoi se află în arest la domiciliu, dar reușește să fugă în sud, în momentul în care nemții ocupau Parisul, înrolându-se în Legiunea Străină Franceză, și, în sfârșit, să ajungă în Anglia, unde se va stabili definitiv. Se va sinucide împreună cu ultima sa soție în 1983. Romanul Întuneric la amiază (Darkness at Noon; Humanitas, 2002, Humanitas Fiction, 2022) a fost publicat în decembrie 1940 în versiunea engleză făcută de prietena sa, sculptorița Daphne Hardy, după originalul german care s-a pierdut, și așa s-a impus în lume, fiind reeditat continuu. Singura copie a manuscrisului german a fost descoperită în 2015, iar în 2019 a apărut o nouă traducere în engleză care o urmează. Întuneric la amiază se numără printre primele zece cele mai bune romane de limbă engleză ale secolului XX, fiind tradus în peste 30 de limbi. În aceeași perioadă, Koestler publică romanele Gladiatorii (Gladiators, 1939; Humanitas, 2003) și Arrival and Departure (1943). Ultimul său roman politic este The Age of Longing (1951). A scris numeroase eseuri, printre care se remarcă cele din volumele The Yogi and the Commissar and Other Essays (1945) și The God That Failed (1949), memorii ‒ Arrow in the Blue (1952) și The Invisible Writing (1954) ‒, iar în ultima parte a vieții, preocupat fiind de știință, creativitate, misticism și iudaism, a publicat The Lotus and the Robot (1960), The Act of Creation (1964), The Ghost in the Machine (1967), The Thirteenth Tribe (1976).