Istoria comicului românesc

Clasicist, estet, eseist pasionat de muzică şi film, o deviză favorită a universitarului Claudiu T. Arieşan este Ridendo dicere verum (Să spui adevărul cu un surâs pe buze), figurând de fapt o modalitate umană, dar şi culturală compensatorie, de uşurare a greului vieţii şi micşorare a grijilor istoriei, tehnică îndelung exersată ce a salvat de atâtea ori fiinţa însăşi a poporului nostru. “Haz de necaz”, “râsu-plânsu”, “cine râde la urmă râde mai bine”, “ţară tristă plină de umor”, “râde ciob de oală spartă” – reprezintă tot atâtea faţete ale acestei vocaţii de înveşmântare în surâs de care noi, românii, suntem capabili la moduri nu neapărat unice, însă de cele mai multe ori extreme.

Ar fi acesta un prim manual de comicologie românească aplicată, cu reverberaţii nu doar literare, ci atingând şi domenii precum istoria artei, muzica, jurnalismul, antropologia, studiile teologice sau istoria culturii şi civilizaţiei. Asta dacă lucrarea va primi avizul favorabil al înţelegerii din partea publicului sau, măcar, un surâs condescendent al cititorului amuzat!