Istoria nebuniei in epoca clasica

Influenta lui intelectuala a fost comparata cu aceea a unui Kant sau Nietzsche: dupa fiecare dintre ei, subiectele de care s-au apropiat nu mai pot fi atinse in chip inocent.In ciuda titlului, cartea nu este o istorie a nebuniei in secolele XVII-XVIII, pentru Foucault nebunia neexistand ca atare, nefiind o constanta antropologica. Problema centrala a lucrarii e aparitia a ceea ce autorul numeste "practicile"?- mai mult sau mai putin rationalizate, regularizate, constiente?- care deseneaza conturul modern al nebuniei: discursul psihiatriei, nasterea azilului, institutionalizarea alienatilor. Iar la Foucault, "practica" este deopotriva maniera de a gandi si de a actiona, de a spune si de a face.Asadar, cititorului i se pune la dispozitie o demonstratie complexa si solida, minutios sustinuta cu documente de arhiva si publicatii aproape uitate, care propune o imagine imprevizibila a nebuniei si, in consecinta, a ratiunii, a fiintei umane, a modernitatii.