Iuda lui Leonardo

Care este cel mai grav păcat? se întreabă Leonardo, aflat în căutarea unui Iuda care să întregească Cina cea de Taină. Maestrul nu va găsi răspuns nici pe străduţele rău-famate, nici în palatul ducelui Milanului, până când un negustor străin nu va comite păcatul împotriva iubirii.

Milano, 1498. Lodovico Sforza conduce cu o mână de fier propsperul ducat italian. Arhitecţii, sculptorii şi pietrarii lucrează la ridicarea domului din mijlocul oraşului. Pictorii împodobesc zidurile bisericilor, dar şi pereţii palazzo-urilor. În refectoriul mănăstirii Santa Maria delle Grazie, marele Leonardo înfăţişează Cina cea de Taină. Dar lunile trec şi, spre disperarea priorului dominican, măreaţa lucrare pare să se fi poticnit. Să fie oare harul pictorului pe sfârşite? Un singur chip nu prinde viaţă sub penelul maestrului: trădătorul Iuda. În tot ducatul Milanului, Leonardo nu reuşeşte să găsească un om ale cărui păcate să nu poată fi iertate de Mântuitor. Până când îl întâlneşte, în cârciuma unde poetul Mancino îşi rosteşte baladele, pe Joachim Behaim, neguţătorul din Boemia ce vinde mărfuri alese din Levant. Acesta va păcătui atât de amarnic şi cu atâta trufie, încât Leonardo îl va pedepsi pe veci.