Jurnale pariziene și Însemnări din Caucaz
ERNST JÜNGER se naşte la Heidelberg în 29 martie 1895. Studii liceale la Hanovra. La 18 ani fuge de-acasă şi se angajează în Legiunea Străină. În 1914 se înrolează voluntar, luptă cu bravură şi i se decernează cea mai înaltă distincţie militară germană, „Pour le mérite“. După război, studii de filozofie la Leipzig şi de zoologie la Napoli. Câteva specii de insecte descoperite ulterior îi vor purta numele. În cel de-al Doilea Război Mondial participă la campania din Franţa. În urma atentatului eşuat împotriva lui Hitler (1944), este demobilizat şi declarat „nedemn de a face parte din armată“. Între 1945 şi 1949, forţele aliate îl pun sub interdicţie de publicare. Din 1950 se stabileşte la Wilflingen. În 1959 întemeiază, împreună cu Mircea Eliade, revista Antaios. În 1982 i se decernează Premiul Goethe; în 1995, la centenarul naşterii, i se aduc omagii naţionale şi internaţionale de anvergură. Ernst Jünger se stinge din viaţă la 17 februarie 1998. Între 1956 şi 1995 i s-au acordat 27 de premii, titluri şi distincţii în Germania, Franţa, Italia, Spania, i s-au închinat numeroase volume omagiale, numere de reviste, mii de pagini de critică şi exegeză literară. Opere: In Stahlgewittern (1920; trad. rom. În furtuni de oţel), Der Kampf als inneres Erlebnis (1922), Das abenteuerliche Herz (1929; trad. rom. Inimă aventuroasă), Die totale Mobilmachung (1930), Der Arbeiter (1932), Afrikanische Spiele (1936; trad. rom. Jocuri africane), Auf den Marmorklippen (1939; trad. rom. Pe falezele de marmură), Gärten und Straßen (1942; trad. rom. Grădini şi drumuri), Die Pariser Tagebücher (1949; Jurnale pariziene), Heliopolis (1949), Über die Linie (1950), Der gordische Knoten (1953), Gläserne Bienen (1957; trad. rom.Albine de sticlă), Die Hütte im Weinberg (1958; trad. rom. Coliba din vie), Subtile Jagden (1967), Annäherungen: Drogen und Rausch (1970; trad. rom. Aproximări: Droguri şi extaz), Die Zwille (1973; trad. rom. Praştia), Eumeswil (1977), Die Schere (1990), Siebzig verweht (1980–1995).
Cartea anului 2019 Times Literary Supplement
Scrise sub semnul Apocalipsei din cel de-al Doilea Război Mondial, Jurnalele pariziene aparţin unuia dintre seniorii literaturii germane din secolul XX, alături de Thomas Mann, Robert Musil, Hermann Hesse… În Parisul ocupat, Jünger e detaşat în poziţia administrativă de „cenzor“ al serviciului de contrainformaţii german. Cunoaşte, prin funcţia sa, mai toată elita culturii franceze. În 20 iulie 1944, el apare „la periferia“ conspiraţiei cu bombă împotriva lui Hitler pusă la cale de ofiţerii conservatori antinazişti din armata germană. În august 1944 este demis, dar scapă de execuţie.
„Observ că mă cuprinde o mânie aparte împotriva oamenilor care și-au utilizat întreaga forţă ca să mă convingă… Când apoi, adesea abia după ani de zile, faptele îşi spun cuvântul, înţeleg că am fost tras pe sfoară de veritabili proxeneţi ai puterii actuale. Ei și-au dichisit târfa, ca să ia chipul adevărului.“ — ERNST JÜNGER
„În biblioteca mea, printre cărţile esenţiale dedicate condiţiei umane, de la Marc Aureliu, Seneca, Pascal, Kierkegaard şi până la Cioran, se află şi Jurnalele pariziene ale lui Jünger. Faţă de toate celelalte, cartea aceasta are o pecete unică: ea vorbeşte, chiar dinlăuntrul imperiului Răului, despre suprema înjosire a fiinţei umane. Paradoxul Jurnalelor este că autorul deplânge soarta evreilor ridicaţi de Gestapo în capitala Franţei, cu o inimă care bate sub uniforma unui ofiţer al armatei germane. Jünger se referă tot timpul la Hitler sub numele de «Diabolo». Au fost momente în care, pe parcursul lecturii cărţii, am avut senzaţia că autorul ei este un umanist al Renaşterii rătăcit în tabăra nemţilor.“ — GABRIEL LIICEANU
„Valorile supreme la care aderă Ernst Jünger, pe care ni le propune spre asumare, sunt iubirea, demnitatea stoică în faţa primejdiei ultime, bucuria clipei în adâncimea ei atemporală şi râvna spirituală. Căci «trăim ca să ne realizăm. Abia prin această realizare moartea devine nesemnificativă – omul şi-a schimbat averea pe aur, care-şi păstrează cursul pretutindeni şi dincolo de toate graniţele».“ — VIORICA NIŞCOV
| Editura | Humanitas |
|---|---|
| Colecție | Memorii/Jurnale/Biografii |
| Ediția cărții | a VII-a |
| ISBN | 978-973-50-7268-1 |
| Traducător | Viorica Nişcov |
| Număr de pagini | 612 |
| Formatul cărţii | 13 x 20 cm |
| Tip copertă | cartonata |
| Data apariției | 2021 |
| Nou | Nou |
Validate your login