Kitchen

„Dintre toate locurile din lume, cel mai mult îmi place bucătăria“, declară Mikage, protagonista romanului Kitchen, un adevărat fenomen editorial, cu teme acute la sfârșit de secol XX (și tot atât de actuale în secolul XXI): singurătatea tinerilor, părinți, pierdere, supraviețuire, transsexualitate, tragedie, iubire. Când romanul Kitchen a apărut în Japonia, în 1987, a urcat fulminant în topul celor mai bine vândute cărți, unde a rămas mai mult de un an. Tinerei scriitoare Banana Yoshimoto i-au fost recunoscute imediat marele talent și originalitatea, opera sa câștigându-și un loc unic în literatura niponă. Romanul a fost ecranizat cu succes în 1989 în regia lui Yoshimitsu Morita.

Bucătăriile, fie ele noi și strălucitoare, sau vechi și ponosite, umplu visurile tinerei Mikage, rămasă singură pe lume. Ele sunt menite să înlocuiască, de fapt, căldura familiei pe care și-a dorit-o mereu. Dar Banana Yoshimoto folosește un truc de magie: dacă familia nu poate fi aleasă, atunci trebuie inventată, și o face într-un crescendo tragicomic de ambiguități, oferind totodată o imagine cuprinzătoare a vieții urbane japoneze.

„O carte lucidă, onestă și seducătoare.“ — The New York Times

„O poveste care curge precum un vis, delicată și melancolică, în care fiecare detaliu e plin de semnificații. Kitchen e un roman care reflectă magistral frumusețea efemerului.“ — L’Espresso

„Banana Yoshimoto este o maestră a povestirii. Scrisul ei are o senzualitate subtilă, bine mascată și foarte puternică.“ — Chicago Tribune

BANANA YOSHIMOTO (pe numele adevărat Maiko Yoshimoto), fiica unui scriitor influent în Japonia anilor 1950–1960, s-a născut în 1964, la Tokyo. În 1987, la numai douăzeci și trei de ani, când termină facultatea, îi apare primul roman, Kitchen, care devine rapid bestseller, primește două premii literare importante, Premiul Kaien și Premiul Ministerului Educației pentru încurajarea tinerilor artiști, este nominalizat la Premiul Yukio Mishima în 1988 și ecranizat de două ori, atât pentru televiziune cât și pentru marele ecran. A mai scris Tugumi, de asemenea ecranizat și premiat, Utakata, Amurita, N.P, Șopârla, Coșul cu fructe etc., toate confirmând locul unic pe care îl ocupă in literatura japoneză contemporană. Opera ei a fost publicată în aproape treizeci de țări.