La început era cuvântul. Meditații evanghelice duminicale (vol. II)
Părintele Dimitrie Balaur (1903-1996) a considerat întotdeauna că predica reprezintă un moment important la sfârșitul Liturghiei, fiind foarte necesară în educația religioasă a creștinilor. Cartea reprezintă, într-un fel, testamentul lui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului.
Preotul Dimitrie Balaur scria textul predicilor la mașină, pe hârtie format A4, la un rând, în 4-5 exemplare, cu copie indigo. Apoi punea paginile respective în ordine, adăuga o foaie albă, drept copertă, pe care era scris: „Duminica a 2-a (a 3-a, a 4-a) din Post (sau după Rusalii sau Paști)ˮ, data. Mijlocul paginilor îl cosea cu ață, realizând un fel de broșură de 4-6 pagini. „Broșurile” adunate de pe masa sa de lucru sau din podul casei au fost scrise între anii 1970 și 1991.
Conținutul paginilor ce urmează reprezintă, într-un fel, testamentul părintelui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului. Predicile au fost culese pe computer la un deceniu după plecarea părintelui la Cer, cu gândul ca acestea să nu se piardă, iar osteneala autorului să nu fie în zadar. Chiar și după 3-5 decenii de la scrierea lor, aceste meditații asupra evangheliilor duminicale își păstrează valoarea și sunt utile credincioșilor smeriți și bucuroși să înțeleagă cuvântul Domnului.
„Credinciosul de azi nu mai știe că, acum câteva decenii, a merge la biserică era un act de curaj, făcut cât mai discret, iar satisfacerea setei de cunoaștere a învățăturii creștine era un lucru greu, dacă nu imposibil, căci puțini oameni aveau posibilități de a se cultiva în acest domeniu, mai ales dacă veneau din familii fără educație religioasă. Colindele reprezentau și ele o activitate subversivă și nu se pomenea despre ele în societate, la radio sau în presă, erau ascultate numai în biserică, la sfârșitul liturghiei de Crăciun, drept pentru care am inclus și o explicare a lor, prezentată de dirijoarea corului, Doamna Minodora Balaur, precum și lista colindelor românești populare, în general aranjate de compozitori cunoscuți, dar și unele colinde din alte țări, cântate de corul nostru.
E adevărat că acum sursele de cunoaștere a textelor bogăției ortodoxe se găsesc mai ușor decât în vremurile comuniste: cărți, reviste, în librării de profil, emisiuni televizate, filme documentare cu conținut religios. Însă am socotit că adunarea într-un volum a unor meditații evanghelice din duminicile de peste an, ținute acum 30-50 de ani, ușurează înțelegerea și participarea la succesiunea sărbătorilor calendarului ortodox a credincioșilor fără o cultură teologică temeinică, dar ocupați cu serviciul și obligațiile zilnice și lipsiți de o bază de educație creștină minimă.”
Elena Teodoreanu
| Editura | Paideia |
|---|---|
| ISBN | 9786067488760 |
| Număr de pagini | 442 |
| Formatul cărţii | 14 x 20 cm |
| Tip copertă | broșată |
| Data apariției | 2024 |
Părintele Dimitrie Balaur (1903-1996) a considerat întotdeauna că predica reprezintă un moment important la sfârșitul Liturghiei, fiind foarte necesară în educația religioasă a creștinilor. Cartea reprezintă, într-un fel, testamentul lui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului.
Preotul Dimitrie Balaur scria textul predicilor la mașină, pe hârtie format A4, la un rând, în 4-5 exemplare, cu copie indigo. Apoi punea paginile respective în ordine, adăuga o foaie albă, drept copertă, pe care era scris: „Duminica a 2-a (a 3-a, a 4-a) din Post (sau după Rusalii sau Paști)ˮ, data. Mijlocul paginilor îl cosea cu ață, realizând un fel de broșură de 4-6 pagini. „Broșurile” adunate de pe masa sa de lucru sau din podul casei au fost scrise între anii 1970 și 1991.
Conținutul paginilor ce urmează reprezintă, într-un fel, testamentul părintelui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului. Predicile au fost culese pe computer la un deceniu după plecarea părintelui la Cer, cu gândul ca acestea să nu se piardă, iar osteneala autorului să nu fie în zadar. Chiar și după 3-5 decenii de la scrierea lor, aceste meditații asupra evangheliilor duminicale își păstrează valoarea și sunt utile credincioșilor smeriți și bucuroși să înțeleagă cuvântul Domnului.
„Credinciosul de azi nu mai știe că, acum câteva decenii, a merge la biserică era un act de curaj, făcut cât mai discret, iar satisfacerea setei de cunoaștere a învățăturii creștine era un lucru greu, dacă nu imposibil, căci puțini oameni aveau posibilități de a se cultiva în acest domeniu, mai ales dacă veneau din familii fără educație religioasă. Colindele reprezentau și ele o activitate subversivă și nu se pomenea despre ele în societate, la radio sau în presă, erau ascultate numai în biserică, la sfârșitul liturghiei de Crăciun, drept pentru care am inclus și o explicare a lor, prezentată de dirijoarea corului, Doamna Minodora Balaur, precum și lista colindelor românești populare, în general aranjate de compozitori cunoscuți, dar și unele colinde din alte țări, cântate de corul nostru.
E adevărat că acum sursele de cunoaștere a textelor bogăției ortodoxe se găsesc mai ușor decât în vremurile comuniste: cărți, reviste, în librării de profil, emisiuni televizate, filme documentare cu conținut religios. Însă am socotit că adunarea într-un volum a unor meditații evanghelice din duminicile de peste an, ținute acum 30-50 de ani, ușurează înțelegerea și participarea la succesiunea sărbătorilor calendarului ortodox a credincioșilor fără o cultură teologică temeinică, dar ocupați cu serviciul și obligațiile zilnice și lipsiți de o bază de educație creștină minimă.”
Elena Teodoreanu
Validate your login