Laleaua alba

Epoca din care provine corespondenta marii balerine Irinel Liciu nu reprezinta, in raport cu zilele noastre, doar un alt timp. Ci si o alta lume. In lumea aceea, neplacuta si chiar vexanta sub raportul libertatilor civile si politice, banul nu reprezenta unicul reper. Mai existau frumosul, artele, valorile spirituale. Cultura nu era doar vecina lexicala cu agricultura. Oamenii traiau - culmea, intr-un regim opresiv si obtuz - cu convingerea ca trebuie sa-si pastreze intimitatea si sa-si cultive sufletul si spiritul, departe de, vorba lui Andrei Plesu, obscenitatea publica. Epistolele reunite aici ne ofera un acces privilegiat, printr-o usa secreta, catre o lume (apusa, desigur) care a fost altfel decat o infatiseaza manualele de istorie "alternative". Adica deloc schematica, plina de culoare sub cenusiul oficial si, in tot cazul, traita autentic mai ales in intimitatea spatiului privat. O lume complicata, cu multe fatete si cu personalitati - cum sunt cele prezente in paginile de fata - care nu merita in nici un caz sa fie uitate. - 

 

Au trecut zeci de ani de cand aceste frumoase scrisori de dragoste au fost scrise in taina. Aflate printre marturiile din Arhiva Tomozei, ele n-ar fi fost pastrate cu grija, fara speranta ascunsa ca va veni si vremea lor. Povestea aceasta de iubire tainica nu strica nimic din cealalta, marea iubire-maritala-publica a balerinei Irinel Liciu. Doar adauga valenta de perla a sufletului ei, dimensiunea emotionanta a iubirii spontane, frenetice, de tinerete. - Cleopatra Lorintiu