Legendele Troiei si Greciei

Andrew Lang (1844-1912), specialist in studii clasice, povesteste in aceasta carte, pe intelesul tuturor, episoade din epopeile homerice Iliada si Odiseea. Cititorul afla lucruri pasionante despre Elena din Troia, despre razboiul dintre ahei si troieni, cu luptele lui sangeroase, in care se infrunta Ahile, Menelau si Hector, dar si despre lunga calatorie intreprinsa fara voie de Ulise dupa cucerirea Troiei, inainte de a ajunge acasa, in Itaca. 

Cartea mai contine povestile ispravilor unor eroi precum Tezeu, Iason si Perseu si ne poarta in preajma unor personaje fabuloase - Minotaurul din Creta si gorgona Meduza, cea ale carei priviri te impietreau - sau pe meleaguri indepartate, in cautarea Lanii de aur.

Cartea contine si frumoase ilustratii alb-negru.


Fragment:

   — Asculta-ma, fiica a lui Zeus, fecioara protectoare, asculta-ma acum, caci mai inainte, cand ma chinuiam pe mare, ti-ai intors fata de la mine. Ajuta-ma sa fiu primit cu mila de feaci. 
    Atena l-a auzit, dar nu i s-a aratat, caci se temea de fratele tatalui ei, Poseidon, care era furios pe Ulise si jurase ca il va impiedica sa se intoarca acasa. 
    Ulise a asteptat langa templu o vreme, apoi, socotind ca Nausicaa si slujitoarele ei au ajuns acasa, a pornit la drum si a intrat in cetate, minunandu-se la vederea portului, plin de corabii, si a zidurilor puternice. Luand infatisarea unei copile, Atena ii iesi inainte si se oferi sa-l conduca la palatul regelui Alcinou si al reginei Arete. I-a spus ca aceasta era inteleapta si buna, iar cuvantul sau avea greu-tate in cetate. Zeita l-a Invaluit pe erou intr-o ceata deasa, ca sa nu fie vazut de locuitorii cetatii, si astfel a ajuns la palat, ale carui ziduri de arama straluceau in lumina soarelui. in sala cea mare se aflau numeroase statui de aur infatisand caini si tineri cu torte in maini, luminand incaperea si mesele incarcate de bucate. Palatul era Incon-jurat de gradini minunate, cu pomi Incarcati de fructe, udate de doua izvoare. Ulise a admirat, uluit, gradina, apoi a trecut, nevazut de nimeni, prin sala si a ingenuncheat la picioarele reginei Arete, implorand-o sa il trimita cu o corabie in tara lui. 
    Pe masa i-au pus mancare si vin, iar Alcinou a spus ca strainul, oricine ar fi, trebuie primit cum se cuvine. Ceilalti oaspeti au plecat, iar Arete a recunoscut hainele pe care le purta Ulise, care erau tesute de ea, si l-a intrebat cine era si de unde avea vesmintele. El i-a povestit cum naufragiase si cum Nausicaa ii daduse mancare si il imbracase cu hainele spalate la rau. Regina Arete a spus atunci ca s-ar fi cuvenit ca Nausicaa sa il aduca ea insasi acasa. 
    — Te rog, nu o invinovati pe copila, o implora Ulise. I-a fost rusine si teama ca parintilor ei nu le va face placere sa o vada venind acasa insotita de un strain.