Lungul poem haiku de o mie de strofe

Prin felul de a fi și de a scrie, Șolea dă impresia că stăpînește un univers. Și aici e prematur în maturitatea lui, pentru că sînt prea mulți cei care sînt cuprinși de disperare tocmai pentru că, înaintînd în ani, nu‑și pot delimita acel univers necesar, vai, chiar ieșirii din el. Cred că pe Șolea nu l‑ar putea surprinde nici chiar moartea, bineînțeles, pentru că, spuneam, a cunoscut‑o deja și încă atunci cînd nu știa sau nici nu bănuia cine este.

Valentin Tașcu