Luxomania

„Strategia mea, dacă se poate numi aşa, este foarte spontană şi sinceră, fără vreo tehnică deosebită. Continui să-mi sfătuiesc clientele în funcţie de ceea ce izbutesc să decodez din personalitatea lor. Le judec dintr-o privire când intră pe floor, apoi avansez pe dibuite. E o muncă de analiză şi observaţie. Pentru a trata afecţiunea, trebuie mai întâi să stabilesc diagnosticul. Şi, cu trecerea timpului, clientele încep să vină la mine ca la psiholog, doar că o consultaţie e mult mai scumpă... Le examinez, apoi începe şedinţa. Nu le amăgesc niciodată c-ar arăta ca un manechin când ele arată ca sperietoarea de ciori. Căutăm împreună soluţia pentru problema lor, oricât de neînsemnată ar fi ea. Fiecare mă ascultă cu atenţie şi, odată cu trecerea timpului, pricep tot mai bine câtă putere de convingere am asupra lor. Sunt ca o confidentă care, aşezată pe marginea căzii de baie, îşi asistă prietena care probează tot felul de ţinute pentru o ocazie specială. Sub ochii mei, cabinele de probă devin un imens budoar, un fel de cabinet privat cu o ambianţă intimă în prezenţa «terapeutului la comandă». Prescriu reţeta care le va vindeca nevroza: «Un mantou de vulpe, asortat cu o poşetă din piton, de trei ori pe zi cu un pahar mare de apă. Vă vor face să vă simţiţi mult mai bine, doamnă.» Relaţia pe care o am cu clientele este foarte apropiată, uneori mult prea delicată. Cunosc defectele anatomiei lor, complexele care le obsedează şi afecţiunile de care suferă. Au devenit «pacientele mele».“ - Edwige Martin, Luxomania