Masca Mortii Rosii si alte povestiri

„Edgar Poe e subjugat, asemenea cuceritorilor si filosofilor, de dorinta irepresibila a unitatii; la el spiritualul se combina cu fizicul. S-ar putea spune ca Poe cauta sa aplice literaturii procesele filosofiei, iar filosofiei metodele algebrei. In aceasta constanta ascensiune catre infinit, uneori iti poti pierde respiratia. In acest gen de literatura aerul e la fel de rarefiat ca intr-un laborator. Aici vei vedea mereu glorificarea vointei care se apleaca asupra inductiei si analizei. S-ar parea ca Poe vrea sa uzurpe rolul profetilor si sa-si adjudece monopolul explicatiei rationale. Astfel, peisajele servind ca fundal febrilelor lui compozitii capata paloarea unor fantome. Poe, care arareori pare sa fi impartasit pasiunile altor oameni, schiteaza arbori si nori care sint aidoma arborilor si norilor dintr-un vis, sau, si mai bine, care se aseamana cu personajele lui stranii, la fel de adinc patrunse de un tremur supranatural si convulsiv.” (Charles Baudelaire)