Mi se spune capucin

„In regnul lui Harms, corpul uman este supus unor dezmembrari fara limite. Totul poate fi rupt; capul, miinile, picioarele, urechile, narile, maxilarele etc., de parca autorul ar fi un copil dezechilibrat care-si distruge papusile. «Decapitindu-si» personajele, adica reducindu-le la starea de marionete, Harms isi delimiteaza sinecdotic o fauna care nu are legatura decit cu lumea lui. In aceasta lume, functionind numai vointa creatorului, se poate intimpla numai ce vrea el. Iar Harms, in virtutea unei predispozitii anume, a unei fatalitati, a decis sa construiasca aceasta lume ludica, dar nu si vesela.” (Emil Iordache)

„Textul vietii-artei lui Harms s-a pastrat, s-a infiltrat printr-un canal subteran strimt si a provocat numeroase germinatii, atit literare, cit si existentiale, in cultura rusa postbelica, mai precis in acel segment al ei care, pina recent, era mai curind contracultura sau cultura underground-ului.” (A.G. Gherasimova)