Micul dejun al campionilor

Batrânul scriitor de SF‑uri necunoscute, Kilgore Trout, unul dintre personajele favorite ale lui Vonnegut şi „eminenţa cenuşie” a romanului Micul dejun al campionilor sau La revedere, tristă zi de luni (1973), descoperă îngrozit că un vânzător de maşini din Vestul Mijlociu, Dwayne Hoover, ia ficţiunile sale drept realitate. Cuprins de demenţă, acesta din urmă începe să creadă că toţi oamenii din jurul său sunt roboţi inventaţi cu unicul scop de a‑i susţine lui existenţa, de a‑l mira sau şoca, de a scoate de la el mereu alte înşiruiri de cuvinte sau reacţii. În viziunea lui Hoover, el este singura fiinţă de pe planetă care dispune de liber-arbitru, iar restul lumii pare o glumă proastă. Fireşte, nu asta intenţionase Kilgore Trout cu poveştile lui trăsnite, dar pentru Vonnegut acesta este pretextul pentru a explora propriile subiecte de interes – de la război, sex, rasism şi iubire la succes, politică şi poluare (pe scurt, lucrurile care chiar contează) – într‑o satiră vicleană şi periculos de amuzantă, care încearcă să ne aducă aminte că suntem în stare să vedem şi adevărul.

„Vonnegut este George Orwell, doctorul Caligari şi Flash Gordon, amestecaţi laolaltă într-un singur scriitor – un savant dement, caraghios, dar de o înaltă ţinută etică.” (Time)