Mihai I al României. Regele nostru

Restabilind legătura monarhiei române în același timp cu ideile originare despre Regalitate și cu postmodernismul, Regele Mihai ar putea să fie văzut, în viitor, ca un „Monarh al Tuturor Vremurilor“.
Trebuie să sperăm că oamenii mai luminați din democrația tulbure a României vor ajunge să recunoască măcar acum rolul deosebit pe care Regele și descendenții lui l-au jucat în evoluția României și în restabilirea sentimentului său de mândrie și de aspirație națională.

—Roger Griffin

Textele sunt semnate de personalități ale vieții publice românești și străine, înalți prelați, jurnaliști, istorici sau oameni politici, diplomați, scriitori sau creatori de cultură, care aștern mărturii și amintiri inedite despre legătura lor cu Suveranul.

Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române
Emil Hurezeanu
Constanța Iorga
† Daniel, P. B. O. R.
Roger Griffin
Jonathan Eyal
Andrei Muraru
Dan Grigore
Adrian-Silvan Ionescu
Keith Hitchins
Teodor Ilincăi
Petre Guran
Ion M. Ioniță
Ana Blandiana
Michael Shafir
Maria-Denise Theodoru
Remus Azoiței
Ștefan Câlția
Theodor Paleologu
Simona N. Vrăbiescu Kleckner
Liviu Bota
Nicolae Drăgușin
Mihai Ricci
Alexandru Muraru
Liviu Antonesei
Gabriel Badea-Păun
Flavius Boncea
Mircea Hortopan
Mihai Firică
Mihai Copăceanu

La Arcul de Triumf am avut cea mai glorioasă intrare posibilă. Oamenii au oprit convoiul, dar cu dragoste, cu euforie. Au dat lanțurile la o parte în ciuda polițiștilor pierduți cu firea, și au îndemnat mașina Regelui să treacă pe sub Arc, așa cum i se cuvine noului învingător, primul după exemplul bunicului Întregitor. În acel moment, un strigăt de satisfacție generală. Era ultima sau prima victorie regală după decenii de republică comunistă. Atunci de-abia și acolo.

—Emil Hurezeanu