Morcoveata

Publicata în 1894, povestea lui Morcoveața ne pune fața în fața cu peripețiile unui baiat roșcat și pistruiat, care traiește în Franța rurala a secolului al XIX-lea. Scriitorul Jules Renard surprinde universul copilariei filtrat prin ochii unui copil hipersensibil, cu o personalitate complexa. François este al treilea și cel mai mic copil al familiei Lepic. Familia și apropiații îl numesc Morcoveața, din cauza parului roșcat și a pistruilor sai. Frații sai mai mari, Felix și Ernestina, sunt tratați cu dragoste de mama lor, în timp ce Morcoveața este disprețuit permanent și supus umor abuzuri fizice și emoționale. Seria de umilințe îl afecteaza pe baiat, care traiește o viața de singuratate și de amaraciune. Sub ironia ușor amara se ascunde tandrețea pentru tatal sau, care-l ignora, și pentru mama sa, care-l persecuta, profunzimea sentimentelor fiind analizata cu mare finețe și sensibilitate de catre autor.

Morcoveața își arata furia fața de mama sa prin agresivitatea fața de animale, fiind incapabil sa-și exprime dorința de iubire și recunoaștere. Deși se straduiește sa aiba o relație afectuoasa cu tatal sau, acesta ignora totuși, atunci când se nimerește acasa, cruzimea pe care o îndura propriul fiu. Singurul adult responsabil de dezvoltarea baiatului se întâmpla a fi nașul sau, care îl ia la pescuit, îi gatește și îl primește la el peste noapte.

La școala, Morcoveața are rezultate slabe și prefera sa-și dedice timpul scamatoriilor. În timp ce locuiește la internat, acesta comunica cu tatal sau prin scrisori, solicitându-i anumite carți pentru studiu. Parintele îi raspunde însa evaziv și nu îi trimite cele cerute. În final, întors acasa, Morcoveața își face curaj și, pentru prima data, își înfrunta mama.

Jules Renard (1864-1910) a fost un celebru scriitor francez, a carui opera se remarca prin extraordinare valențe educative. În jurnalul sau, autorul afirma ca Morcoveața a fost unul dintre personajele care l-au impresionat cel mai mult: „În fiecare clipa îmi amintesc de Morcoveața, traim practic împreuna…”.