Morlacii din Dalmația în secolele XV-XVI

Termenul de morlac, cel mai adesea un exonim, desemnează o populație care locuiește în teritoriile rurale ale Dalmației venețiene continentale. În decursul secolelor al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea, morlacii erau cel mai adesea identificați prin prisma activităților pe care le desfășurau. Ei apar în documente fiind: păstori, negustori, soldați, răufăcători sau imigranți. Fie că sunt atestați fiind implicați în una dintre aceste activități sau mai multe dintre ele, de cele mai multe ori morlacii sunt menționați de surse ca venind din afara Dalmației, din teritoriile croate (în nord) și bosniace integrate Imperiului Otoman. Cum cercetarea noastră s-a concentrat pe tipologia activităților în care s-au manifestat morlacii și cum ne-au lipsit sursele relevante referitoare la formele de auto-definire am ales ca metodologic să cercetăm istoria morlacilor ca o populație identificată pe criterii sociale reunite sub acest exonim venețian de morlac.

Astfel, explorând și analizând surse venețiene inedite am reconstruit un portret al morlacilor ce evidențiază complexitatea stilului lor de viață, dar mai ales, reacțiile pe care le provoacă în mediile care le atestă prezența. De aceea, această carte trebuie înțeleasă ca un argument în favoarea scrierii unei istorii a morlacilor, a comunităților vlahe din nord-vestul Peninsulei Balcanice, prin prisma evenimentelor în care au fost implicați și fără a avea ca obiectiv principal definirea lor etnică.

Dana Caciur-Andreescu este cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. În cercetarea pe care o desfășoară urmărește rolul jucat de agenții mai puțin vizibili ai colaborării și coexistenței în zonele de graniță dintre Stato da Mar venețian și Imperiul Otoman. Autoarea a obținut titlul de doctor în istorie la Universitatea din București și a desfășurat numeroase stagii de cercetare în arhive din Italia, Austria și Croația.