Nix cel afurisit

Nix cel nastrusnic, care traieste in padure, nu are ganduri bune. Draga lui Regina a zanelor a plecat si i-a lasat o misiune foarte importanta: sa protejeze padurea de cei mai periculosi dusmani - oamenii.

 

Cand un intrus incapatanat intra fara permisiune pe teritoriul lui, abilitatile lui Nix sunt puse la incercare, astfel ca nascoceste cateva siretlicuri ca sa-l alunge pe bietul barbat-om. Dar cand eforturile sale nu merg cum si-a imaginat, devine clar ca acest intrus, dar si mica faptura a zanelor, nu prea sunt ceea ce par a fi.

 

Aceasta poveste splendida a Lenei Coakley, cu minunatele ilustratii de Jaime Zollars, exploreaza nemuritoarele legaturi de familie si bucuria de a gasi un camin in cele mai neasteptate locuri.

 

Nix cel afurisit este ca o prajitura – delicioasa; va va umple sufletul. O combinatie de umor, de pierdere dureroasa si de speranta a revederii, Nix cel afurisit este o meditatie asupra minciunilor pe care ni le spunem ca sa ne protejam si a modurilor neasteptate in care ne putem forma o familie. O poveste sclipitoare, surprinzatoare, minunata. - Kelly Banhill, castigatoare a medaliei Newberry pentru cartea Fata care a baut luna

 

Nix cel afurisit este o carte rara si incantatoare. Nastrusnica si emotionanta deopotriva, aceasta poveste are menirea de a ajunge la sufletele tuturor cititorilor indeajuns de norocosi sa-i descopere magia. Este clar cea mai frumoasa poveste cu zane pe care am citit-o in ultimii ani. - Jonathan Auxier, autorul cartii The Night Gardener, bestseller New York Times

Fragment din cartea "Nix cel afurisit" de Lena Coakley:

"Aud cum se deschide usa de la grajd, cu un scartait.
Rapid ca o nurca, ma ascund intr-o capita mare de fan.
- Nix, cea mai odioasa faptura dintre toate zanele, spune barbatul-om. Te-am avertizat.
Incerc sa ma fac mic. Chiar mi-as dori sa fiu un soricel si sa ma strecor pe sub picioarele lui.
Il vad prin fan cum se apropie de mine. Are ceva in maini. Trebuie sa fie praful rau, dar nu vad niciun borcan sau o sticla; pur si simplu il tine in mana goala. Probabil ca are efect doar asupra zanelor.
- Nu te apropia, ii spun, iar vocea imi tremura. Poate ca nu am nicio magie, dar am o fata pe care, daca o vei vedea, vei urla si vei fugi, iar parul ti se va albi ca spuma laptelui pentru totdeauna...
- Nu am par deloc, spune barbatul-om.
Nu m-am gandit la asta.
- Ei bine, atunci poate iti vor iesi ochii; nu sunt sigur. Dar regina mi-a spus ca nu trebuie sa-mi arat fata niciunui om. Este prea odioasa ca ei sa o suporte.
Barbatul-om pare sa ezite. Imi dau seama ca ma crede.
- Am acest praf magic.
Si vocea lui e putin tremurata.
- Il... il voi folosi.
Gata, iau o decizie. Este solstitiul de vara si nu mai am timp. Ma ridic usor, lasand sa cada fanul care ma acopera.
- Priveste-ma ingrozit, barbatule-om, zic eu. Pentru ca, eu sunt Nix cel afurisit, cea mai odioasa faptura dintre toate zanele.
Barbatul-om deschide ochii larg."