Nopti albe. Sotul etern

„Eroul anonim din Nopti albe este acel Improvizator care nu stie nici el cum o idee straina, ajungindu-i la ureche, devine dintr-odata a lui, de parca ar fi purtat-o necontenit in sine. De fapt, personajul este chiar ideea, incarnata intr-o foarte bizara fiinta narativa, despre care, la drept vorbind, nu stim decit ca are douazeci si sase de ani. Stim mai mult despre locuinta lui – aceeasi camera izolata, atit de specific dostoievskiana, menita sa ascunda, sa izoleze, in contrast absolut cu vastitatea ideii: «In general, el se aciueaza undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar odata instalat astfel, e tot asa de nedezlipit de birlogul sau ca si un melc sau semanind cel putin in aceasta privinta cu acel interesant soi de vietate care este si faptura, si casa la un loc si care se numeste broasca-testoasa». Sintem mult mai aproape de Omul din subterana decit de romanticii eroi ai lui Puskin si Lermontov.” (Emil Iordache)