O scrisoare pierduta. Comedie in patru acte (carte+CD)

în stoc
SKU
a279654
95.00 LEI
Pe scurt
O scrisoare pierdută este, fără îndoială, capodopera absolută a neegalatului Ion Luca Caragiale. Iar când este transpusă pentru teatru radiofonic de Sică Alexandrescu şi se bucură de o distribuţie de-a dreptul mitică, cu actori români de teatru care au făcut istorie, atunci pare, fără umbre, că genialul dramaturg şi-a întâlnit interpreţi pe măsură. O scrisoare pierdută poate fi ascultată în această transpunere radiofonică din 1952. Şi poate fi şi citită în volumul ce însoţeşte CD-ul. O restituire completă – audiţie şi lectură.
Mai multe informații
EdituraCasa Radio
Ediția cărții I
ISBN 594-837-500-466-5
Număr de pagini 192
Formatul cărţii 14 x 14 cm
Tip copertă Cartonata
Data apariției 2024
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsO scrisoare pierduta. Comedie in patru acte (carte+CD)
Rating-ul tău

O scrisoare pierdută este, fără îndoială, capodopera absolută a neegalatului Ion Luca Caragiale. Iar când este transpusă pentru teatru radiofonic de Sică Alexandrescu şi se bucură de o distribuţie de-a dreptul mitică, cu actori români de teatru care au făcut istorie, atunci pare, fără umbre, că genialul dramaturg şi-a întâlnit interpreţi pe măsură.

O scrisoare pierdută poate fi ascultată în această transpunere radiofonică din 1952. Şi poate fi şi citită în volumul ce însoţeşte CD-ul. O restituire completă – audiţie şi lectură.

„Despre Scrisoarea pierdută s-a spus totul. Inclusiv că ar fi o mare dramă creștină (demonstrația, aparținându-i lui N. Steinhardt, e totuși splendidă), în care, la final, fiecare ajunge să-l ierte pe fiecare. Pentru șantaj, pentru indiscreție, pentru chilipiruri, pentru infidelitate, pentru fraude, pentru ipocrizie. Lista e întinsă și nu stau s-o transcriu în întregime.”

Odată cu piesa O scrisoare pierdută, „Caragiale e pe cai mari. Prevede un succes, o schimbare de statut (și financiar, da, dar în primul rând cultural, de profil și, în definitiv, de greutate) și nu se ferește să-i identifice precis sursa: completa sa integrare în comunitatea junimistă, față de care se simte îndatorat și cu care, ca nicicând altcândva până atunci, simte că face corp comun. E motivul pentru care ține să-i aibă alături la premieră pe cât mai mulți, căci își dă seama, prin ei (și mai cu seamă prin liderul lor informal) a devenit ceea ce tocmai realizează că e.” - (Din Direcția nouă, prefață de Cosmin Ciotloş)