Ochiul cosmologic
Cu Ochiul cosmologic, Henry Miller trece nonșalant de la elogiul filmelor unor regizori ca Buñuel sau Machatý la fascinația pentru miracol a suprarealiștilor, de la considerații critice legate de operele lui D.H. Lawrence, Joyce, Proust sau Shakespeare la semnificația tablourilor lui Hans Reichel; scriitorul se simte în elementul lui în orice fel de discurs, povestindu-și experiențele sau expunându-și ideile și opiniile fără false pudori sau inhibiții.
„Henry Miller este scriitorul american care se apropie cel mai mult de Céline. El nu tinteste urechile, creierele, constiintele, ci viscerele si plexul solar.” (The New Leader)
„Lumea lui Miller s-a sprijinit in intregime pe furia creatoare («Refuz sa traiesc in felul asta o vesnicie; trebuie sa fie o cale de scapare...»), amestecata cu o viziune artistica demna de adevarata avangarda.” (The Guardian)
„Ce e un artist? E un om care are antene, care stie cum sa prinda curentii ce exista in atmosfera, in cosmos; de fapt, are doar dispozitivul de prindere. Cine e original? Tot ce facem, tot ce gindim exista deja si noi sintem doar niste intermediari, atita tot, care se folosesc de ceea ce pluteste in aer.” (Henry Miller)
Editura | Polirom |
---|---|
ISBN | 978-973-46-2885-8 |
Traducător | Cristina Felea și Mihaela Negrilă |
Număr de pagini | 368 |
Formatul cărţii | 13x20 |
Tip copertă | broșată |
Data apariției | 2013 |
Validate your login