Ocolul pământului pe urmele matematicii

Pornind de la realitatea că în studiul  matematicii disciplina însăși este un model de interdisciplinaritate pentru că este aplicată în viaţa de zi cu zi în ştiinţele naturii, tehnologie,  ştiinţele economice, artă, realizăm că principiile matematice sunt aplicate pentru rezolvarea de probleme în majoritatea experienţelor de  viaţă, opţionalul „Ocolul Pământului. Pe urmele matematicii” , propus pentru clasa a IV-a / a V- a oferă elevilor posibilitatea de a constata că eforturile lor în însuşirea matematicii nu sunt rupte de realitate , că matematica  și-a adus o contribuție însemnată la dezvoltarea altor științe şi la dezvoltarea omenirii pană în prezent.

TIPUL: Transcurricular
ARII CURRICULARE IMPLICATE: Limbă şi comunicare, Matematică şi ştiinţele naturii, Om şi societate, Tehnologii
Aplicabil la clasele a IV  a / a V a

Ce este matematica? Cum s-a născut ea ? Ce copilărie a avut? A fost iubită încă de mică?
Ȋmpreună vom investiga originea descoperirilor matematice, vom investiga metodele matematice şi notaţiile din trecut.
Răspândirea cunoştinţelor matematice înainte de perioada modernă este susţinută de dovezi ale descoperirilor matematice în doar câteva locuri.

Matematica s-a născut din nevoia de a înţelege şi explica şabloanele după care se conduce natura. Universul matematic s-a născut datorită omului care a adunat conceptele, a găsit legături între ele şi a început să numere. Plimpton 332 (text babilonian din 1900 I.C.), Rhind Mathematical Papyrus (text egiptean 2000-1800 I.C.) şi Moscow Mathematical Papyrus (text egiptean 1890 I.C.)  par a fi cele mai vechi texte matematice. Ele  se referă la teorema lui Pitagora, considerată cea mai veche şi mai difuzată descoperire matematică după aritmetica de bază şi geometrie.

Matematicienii greci au rafinat metodele de lucru şi au extins subiectul de studiu al matematicii. Matematica devine subiect de studio individual începând cu secolul al 6-lea I.C. când şcoala pitagoreică a introdus cuvântul matematică de la cuvântul grec μάθημα (mathema), care se traducea ca ”subiect de instrucţie.”

Matematicii chinezi au avut contribuţii timpurii, incluzând scrierea într-un sistem numeric. Sistemul numeric indiano-arabic şi regulile de folosire a operaţiilor, aşa cum le utilizăm astăzi, au evoluat de-a lungul primului mileniu în India şi a fost transmis în vest prin matematicienii islamici. Mai multe texte matematice greceşti şi arabe au fost traduse în limba latină ducând la o dezvoltare a matematicii în Europa medievală.

Creativitatea matematică a cunoscut vremuri de glorie, dar şi secole de stagnare. Începând cu Renaşterea italiană din sec. al 16-lea, dezvoltările matematice au interacţionat cu descoperirile ştiinţifice, oferind un ritm crescător cercetărilor..

Curriculum pentru acest opţional a fost realizat pornind de la necesitatea formării unor concepte şi noţiuni de ansamblu asupra matematicii, de-a lungul istoriei.    Învăţarea matematicii în şcoala generală urmăreşte conştientizarea naturii matematicii ca o activitate de rezolvare de probleme, bazate pe un corpus de cunoştinţe şi proceduri, dar şi ca o disciplină legată de societate prin relevanţa sa în viaţa de zi cu zi.