Orasul neterminat
Evoluția Bucureștiului în timpul regimului comunist prezintă multe aspecte, Capitala fiind un model al dezvoltării orașului comunist începând cu aspectul economico-industrial, social-cultural, arhitectural și organizatoric până la aspectul demografic, urmare a aplicării politicilor economice.
Bucureștiul își va păstra statutul de vârf de lance al industriei românești, regimul comunist folosind infrastructura existenta pentru a dezvolta, în special, industria grea, constructoare de mașini, conform principiului economiei staliniste.
Naționalizarea mijloacelor de producție va permite Partidului Comunist sa preia controlul total al economiei si sa direcționeze astfel investițiile si producția. Pentru că Bucureștiului era un centru industrial important a suferit un proces de creștere a numărului unităților de acest tip ca urmare a infrastructurii existente, iar politica economică a comuniștilor s-a materializat prin implementarea, mai întâi, a planurilor de stat anuale și apoi a celor de lungă durată, planurile cincinale, după modelul economiei sovietice.
A urmat comasarea întreprinderilor mici care aveau același profil în întreprinderi industriale mai mari, apoi apariția de noi ramuri și subramuri, în multe dintre acestea, Bucureștiului situându-se pe primul loc pe țară. În cele peste patru decenii în care România a fost condusă de partidul Comunist, Capitala a cunoscut schimbări profunde, în special în zona industrială, aflată inițial de-a lungul șoselei periferice, pentru ca ulterior să se dezvolte marile platforme industriale.
Nu este o carte de urbanism sau de arhitectură. Dar urbanismul și arhitectura sunt, totuși, cercetate în ipostaza lor de vehicule privilegiate ale regimului comunist: modul în care orașul și construcțiile sale – dar și arterele de circulație, parcurile, monumentele de for public, platformele industriale și celelalte componente – se articulează și înlocuiesc relicvele trecutului văzut ca stânjenitor. Arhitectura și urbanismul dau seama despre regimul politic și de avangarda sa, ideologia, până acolo încât autorul vede direct construcții ideologice, nu doar reflexe ale acesteia. - Augustin Ioan
| Editura | Cetatea de Scaun |
|---|---|
| ISBN | 9786065377219 |
| Număr de pagini | 582 |
| Formatul cărţii | 16.5x23.5 cm |
| Tip copertă | Brosata |
| Data apariției | 2024 |
Evoluția Bucureștiului în timpul regimului comunist prezintă multe aspecte, Capitala fiind un model al dezvoltării orașului comunist începând cu aspectul economico-industrial, social-cultural, arhitectural și organizatoric până la aspectul demografic, urmare a aplicării politicilor economice.
Bucureștiul își va păstra statutul de vârf de lance al industriei românești, regimul comunist folosind infrastructura existenta pentru a dezvolta, în special, industria grea, constructoare de mașini, conform principiului economiei staliniste.
Naționalizarea mijloacelor de producție va permite Partidului Comunist sa preia controlul total al economiei si sa direcționeze astfel investițiile si producția. Pentru că Bucureștiului era un centru industrial important a suferit un proces de creștere a numărului unităților de acest tip ca urmare a infrastructurii existente, iar politica economică a comuniștilor s-a materializat prin implementarea, mai întâi, a planurilor de stat anuale și apoi a celor de lungă durată, planurile cincinale, după modelul economiei sovietice.
A urmat comasarea întreprinderilor mici care aveau același profil în întreprinderi industriale mai mari, apoi apariția de noi ramuri și subramuri, în multe dintre acestea, Bucureștiului situându-se pe primul loc pe țară. În cele peste patru decenii în care România a fost condusă de partidul Comunist, Capitala a cunoscut schimbări profunde, în special în zona industrială, aflată inițial de-a lungul șoselei periferice, pentru ca ulterior să se dezvolte marile platforme industriale.
Nu este o carte de urbanism sau de arhitectură. Dar urbanismul și arhitectura sunt, totuși, cercetate în ipostaza lor de vehicule privilegiate ale regimului comunist: modul în care orașul și construcțiile sale – dar și arterele de circulație, parcurile, monumentele de for public, platformele industriale și celelalte componente – se articulează și înlocuiesc relicvele trecutului văzut ca stânjenitor. Arhitectura și urbanismul dau seama despre regimul politic și de avangarda sa, ideologia, până acolo încât autorul vede direct construcții ideologice, nu doar reflexe ale acesteia. - Augustin Ioan
Validate your login