Originile romantismului

Într-un stil sclipitor și cu instrumentele unei erudiții de mare calibru, marele gânditor Isaiah Berlin oferă o interpretare cu totul personală a mișcării romantice, în care vede expresia cultural-istorică a unei profunde aversiuni față de încrederea nelimitată în puterile rațiunii caracteristică tradiției filozofice occidentale. Romantismul devine astfel pentru Isaiah Berlin cea mai mare transformare care a avut loc în conștiința Occidentului, transformare cu efecte ce reverberează până în zilele noastre sub o serie aproape inepuizabilă de aspecte, mergând de la mari teorii filozofice până la pasiunea pentru antichități. Înzestrat cu un rar simț „morfologic“ în sens spenglerian, Berlin vede factori și cauze ale romantismului în fenomene extrem de diverse, a căror analiză surprinde și fascinează atât prin subtilitate, cât și prin tonul fermecător.

„Îmbinând prospețimea și spontaneitatea cuvântului rostit cu elocvența inimitabilă și cu umorul aparte ale lui Berlin, aceste prelegeri cuprind trimiteri la operele unora dintre cei mai mari gânditori și artiști ai secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, precum Kant, Rousseau, Diderot, Schiller, Schlegel, Novalis, Goethe, Blake, Byron și Beethoven.“ — Princeton University Press

„Ce putem spune că datorăm romantismului? Foarte mult. Îi datorăm ideea de libertate a artistului și faptul că nici el și nici omul în general nu se pot explica prin judecăți simplificatoare despre oameni și grupuri de tipul celor des întâlnite în secolul al XVIII-lea, și care mai sunt încă formulate de analiști cu pretenții exagerate de spirit raționalist și științific. Îi datorăm, de asemenea, ideea că un răspuns unitar la problemele oamenilor ar fi probabil dezastruos, că, dacă crezi cu tărie că nu există decât o singură soluție pentru problemele omenirii și că ea trebuie impusă cu orice preț, ai toate șansele să devii un tiran violent și despotic în numele soluției tale, fiindcă dorința de a înlătura toate obstacolele din cale va distruge, în cele din urmă, ființele pentru care propui soluția. Ideea că există multe valori și că sunt incompatibile; întreaga idee de pluralitate, de infinitate, de imperfecțiune a tuturor răspunsurilor și planurilor făcute de om; ideea că nici un răspuns care se vrea a fi perfect și adevărat, în artă sau în viață nu poate fi în prin­cipiu perfect sau adevărat – toate aceste idei le datorăm romantismului.“ — ISAIAH BERLIN

Sir ISAIAH BERLIN (6 iunie 1909 – 5 noiembrie 1997), filozof şi profesor britanic considerat unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului XX. Familia lui a emigrat din Uniunea Sovietică în Anglia în 1920. A studiat la St. Paul's School din Londra, apoi, beneficiind de o bursă, la All Souls College, Oxford. A obtinut titlul de doctor în litere în 1935 şi a predat, pe rând, la mai multe colegii din Oxford. Filozofia politică a lui Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rand pentru problema libertăţii şi a liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare. A fost preşedinte al British Academy (1974–1978). Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955; The Age of Enlightenment: The Eighteenth-Century Philosophers (1956); Four Essays on Liberty (1969); Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas (1976); Russian Thinkers (1978); Concepts and Categories: Philosophical Essays (1978); Against the Current (1979); Personal Impressions (1980); The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas (1996).