Papa Francisc. Metafora discursului papal

Schimbarea profundă a devenit cuvântul de ordine la Roma, din chiar primele șase luni de pontificat al Papei Francisc. Primul Papă provenit din cele două Americii – cum s-a exprimat chiar el însuși: „venit de la capătul pământului” – a adus o perspectivă profund înnoitoare […], ceea ce înseamnă mult mai mult decât un Papă care refuză să se instaleze în palatul papal, care ia masa în refectoriul hostelului care îl găzduiește, își duce singur bagajul și se lansează în neașteptate apeluri telefonice, de pe mobilul său, către o mulțime de oameni necunoscuți, răspunzând în acest fel numeroaselor scrisori pe a căror plicuri singura adresă era „Papei Francisc, Vatican, Roma.” La fel de radical s-a exprimat și în declarațiile sale despre doctrina Bisericii. În cele doar 80 de minute ale unei conferință de presă, noul Papă a anunțat schimbări în numeroase domenii, un mesaj reînnoit în această lună, într-un interviu de 12.000 de cuvinte acordat unei publicații iezuite, ceea ce a stârnit o puternică undă de șoc în Biserica Catolică. A criticat așezarea dogmei înaintea iubirii și a doctrinei înaintea ideii de a-i sprijini pe cei săraci. Toți au ajuns „obsedați” de avort, de căsătoriile gay și de contracepție, ceea ce a condus la o biserică cu „reguli mărginite”. […] „Lucrurile trebuie reașezate într-un nou echilibru” a încheiat Papa Francisc, „altfel însuși edificiul moral al Bisericii se poate prăbuși, ca un palat construit din cărți de joc, pierzându-și totodată prospețimea și mireasma Evangheliilor”. Paul VALLELY

Biserica vie
În Biserica lui Iisus, temeliile ei vii suntem noi. Iisus ne cere să-I construim Biserica; fiecare dintre noi este o piatră însuflețită, o mică cărămidă, și fiecare contribuie la unitatea și siguranța Bisericii. El însă nu dorește ca noi să ridicăm o capelă, în care să încapă doar un număr mic de oameni. El ne cere să facem o Biserică vie atât de mare încât să poată cuprinde întreaga omenire, o Biserică care să fie casă și adăpost pentru fiecare.

[Creștini] adevărați, nu de paradă
Sunt încredințat că astăzi sămânța aruncată cade pe ogorul bun, că voi vreți să fiți acel ogor și nu doar creștini cu jumătate de normă, „scrobiți” și superficiali, ci creștini adevărați. Căutați bucata de pământ bun și lăsați semințele să cadă acolo; veți vedea că vor rodi. Știu că voiți să fiți acel pământ roditor, să fiți buni creștini, și nu creștini cu jumătate de normă, cei care doar vor să pară, dar nu sunt creștini adevărați.