Parinti si copii
În vara anului 1859, tânărul Arkadi Nikolaevici Kirsanov revine la moșia tatălui său împreună cu noul lui prieten, Evgheni Vasilievici Bazarov, un tânăr medic cu maniere neglijente.
Bazarov este însă „omul nou“, „eroul timpului nostru“, trecut prin școala aspră a muncii și a sacrificiului.
Părinți și copii, considerat de critică cel mai reușit roman al lui Turgheniev, a provocat la apariție aprinse discuții contradictorii, legate de conflictul dintre generația părinților, care se inspiră din idealurile umaniste tradiționale, și cea rebelă a fiilor, materialistă, dezamăgită și lipsită de iluzii.
În afară de frumuseţea artistică, romanul lui Turgheniev e remarcabil şi prin faptul că stimulează mintea, dă de gândit […] deoarece de la început până la sfârşit e pătruns de o sinceritate absolută, emoţionantă. Tot ce este scris în el a fost simţit până în cele mai mici amănunte; şi simţirea aceasta nu-şi găseşte expresia în digresiunile lirice, ci iese la iveală fără voia autorului, fără ca el să fie conştient de asta, şi animă naraţiunea obiectivă. D.I. Pisarev
| Editura | Litera |
|---|---|
| Colecție | Mari clasici ai literaturii |
| ISBN | 9786303197906 |
| Număr de pagini | 300 |
| Formatul cărţii | 14x21 cm |
| Tip copertă | Cartonata |
| Data apariției | 2024 |
În vara anului 1859, tânărul Arkadi Nikolaevici Kirsanov revine la moșia tatălui său împreună cu noul lui prieten, Evgheni Vasilievici Bazarov, un tânăr medic cu maniere neglijente.
Bazarov este însă „omul nou“, „eroul timpului nostru“, trecut prin școala aspră a muncii și a sacrificiului.
Părinți și copii, considerat de critică cel mai reușit roman al lui Turgheniev, a provocat la apariție aprinse discuții contradictorii, legate de conflictul dintre generația părinților, care se inspiră din idealurile umaniste tradiționale, și cea rebelă a fiilor, materialistă, dezamăgită și lipsită de iluzii.
În afară de frumuseţea artistică, romanul lui Turgheniev e remarcabil şi prin faptul că stimulează mintea, dă de gândit […] deoarece de la început până la sfârşit e pătruns de o sinceritate absolută, emoţionantă. Tot ce este scris în el a fost simţit până în cele mai mici amănunte; şi simţirea aceasta nu-şi găseşte expresia în digresiunile lirice, ci iese la iveală fără voia autorului, fără ca el să fie conştient de asta, şi animă naraţiunea obiectivă. D.I. Pisarev
Validate your login